ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4214/2012

Asupra

recursului de față

În baza actelor și

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea de

ședință din 17 octombrie 2012 pronunțată de Curtea

de Apel București - secția

a ll-a penală, pronunțată în dosarul nr.

37229/3/2011/a10

au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a

măsurii arestării preventive cu măsura obligării

de a nu părăsi localitatea,

formulate

de inculpații, R.N. și R.P.

Astfel,

Curtea de apel a reținut că temeiurile care au condus la

arestarea preventivă a acestora, nu s-au schimbat

și subzistă în continuare,

având în

vedere că de la data ultimei verificări a legalității și temeiniciei

arestării preventive a acestora, nu au intervenit

modificări de natură a

conchide să s-ar fi schimbat s-au ar fi încetat.

Verificând actele dosarului, s-a constat că

există indicii din care rezultă

presupunerea

rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile reținute în

sarcina acestora și pentru care legea a stabilit

pedepse mai mari de 4 ani închisoare, iar în raport de natura și gravitatea

faptelor, de împrejurările și modalitatea de comitere a infracțiunilor, lăsarea

în libertate a inculpaților, ar

reprezenta

un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că, înlocuirea

acestei măsuri preventive cu o altă măsură

prevăzută de lege, nu este

oportună la acest moment procesual.

Având în vedere toate aceste considerente, cererile

formulate de către

cei doi inculpați, au fost respinse, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul R.P., fără

a indica în scris motivele de recurs.

Cauza a fost înregistrată la data de 13 decembrie

2012 pe rolul înaltei

Curți de

Casație și Justiție, sub nr. 37229/3/2011/a10, fiind fixat termen pentru

soluționarea

cauzei la data de 19 decembrie 2012

Concluziile reprezentantului Ministerului Public

ale apărătorului

inculpatului au fost

consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Examinând

recursul declarat de către inculpat, înalta Curte constată recursul inadmisibil

pentru considerentele ce se vor arăta:

Potrivit art. 129 din Constituția României,

„împotriva hotărârilor

judecătorești,

părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac,

în

condițiile legii".

Așadar, posibilitatea provocării unui control

judiciar al hotărârilor

judecătorești

este statuată prin însăși legea fundamentală.

Din economia textului menționat rezultă însă că

hotărârile judecătorești,

inclusiv

hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse

căilor

de atac determinate de lege.

Legea procesual penală, prin norme imperative, a

stabilit un sistem al

căilor de atac

menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de

hotărâri judecătorești care să corespundă legii

și adevărului și care să evite

provocarea

oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

Potrivit dispozițiilor 141 C. proc. pen.

:"încheierea prin

care prima

instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare,

înlocuire sau încetare de drept a măsurii

preventive nu este supusă nici unei

căi de atac."

În prezenta cauză, înalta Curte de Casație și

Justiție a fost sesizată cu

recursul

declarat de către inculpatul R.P., împotriva unei hotărâri

definitive, respectiv încheiere din ședința din 17

octombrie 2012, pronunțată de

Curtea

de Apel București - secția a ll-a penală, pronunțată în dosarul nr.

37229/3/2011/a10, prin care a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea de

înlocuire

măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi

localitatea.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații

neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului

legalității căilor de atac

și, din

acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în

conformitate cu

prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă,

cererea de recurs formulată de către inculpatul

R.P.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.,

recurentul inculpat va fi

obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare

către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de

inculpatul

R.

P. împotriva încheierii din 17

octombrie 2012 pronunțată de Curtea de

Apel București - secția a ll-a

penală, pronunțată în dosarul nr. 37229/3/2011/a10.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200

lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100

lei reprezentând onorariul

apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 19 decembrie

2012