ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1881/2012

Asupra recursurilor de fa ță; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 21 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, învestită cu soluționarea apelurilor declarate de inculpații O.l.D., S.R.C., T.G., R.(C.)F., l.D., C.C. și Z.F. împotriva sentinței penale nr. 98 din data de 09 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a dispus, în baza art. 300 2 și art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. menținerea arestării preventive a inculpaților. Au fost respinse, ca ne întemeiate, cererile de revocare, respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. S-au re ținut în esență următoarele: Analiz ând temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv, cele prevăzute de dispozițiile art. 143 și 148 lit. f) C. proc.

pen., instanța de apel a apreciat că se mențin și în prezent și se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpaților, fiind întrunite, cumulativ, prevederile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile, presupus a fi comise, de către apelanții inculpați, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. S-a re ținut că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gradul ridicat de pericol social al faptelor, natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, din modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acestora, din urmările care se pot produce, din cantitățile mari de droguri traficate, din caracterul organizat al săvârșirii faptelor și numărul persoanelor implicate în activitatea infracțională.

Instan ța a reținut că detenția inculpaților se bazează pe o condamnare, chiar nedefinitivă, între cele două elemente existând legătură de cauzalitate și că privarea de libertate a inculpaților se impune în continuare și în acord cu dispozițiile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția europeană a drepturilor omului. Pentru aceste considerente, a apreciat c ă măsura arestării preventive dispusă față de inculpați este necesară și justificată, iar o altă măsură preventivă, mai puțin restrictivă de libertate, nu este suficientă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și, eventual, executarea sancțiunii definitive după epuizarea căii de atac. Ca urmare, av ând în vedere toate aceste aspecte, a apreciat că, temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților, impun în continuare, privarea lor de libertate și în consecință, în baza dispozițiilor art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc.

pen. raportat la art. 300 2 C. proc. pen., a menținut starea de arest a acestora. Pentru acelea și considerente, a respins, ca neîntemeiate, cererile inculpaților de revocare a măsurii arestării preventive și respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventiv cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea/țara, mai ales că temeiurile care au determinat măsura preventivă se mențin și nu a intervenit nici un element care să le modifice în vreun fel. Împotriva încheierii sus-menționate, au declarat recurs inculpații O.l.D., S.R.C., T.G., R.(C.)F., l.D., C.C. și Z.F., pentru motivele expuse în partea introductiv ă a hotărârii. În ședința publică din 1 iunie 2012, recurentul inculpat C.C. a învederat instanței, în ultimul cuvânt, că își retrage recursul declarat.

Fa ță de această manifestare de voință a recurentului inculpat, urmează a se lua act de retragerea recursului declarat de acesta, în conformitate cu dispozițiile art. 385 4 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen. și a se dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. În ce privește recursurile inculpaților O.l.D., S.R.C., T.G., R.(C.)F., I.D. și Z.F., Înalta Curte constată că nu sunt fondate. Din examinarea lucr ărilor și actelor dosarului, rezultă că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților se mențin, așa cum a reținut în mod corect instanța de apel, astfel că se impune în continuare privarea de libertate.

Potrivit Codului nostru de procedur ă penală, menținerea unei măsuri preventive privative de libertate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare expres și limitativ prevăzute de art. 148 C. proc. pen. În cauză, se constată că temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive, prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. subzistă și în prezent, fiind îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de textul de lege.

Astfel, pentru infrac țiunile pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați în primă instanță, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpaților în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Referitor la acest temei, în practica C.E.D.O., s-a stabilit că menținerea detenției este justificată atunci când se face dovada că asupra procesului penal planează cel puțin unul dintre următoarele pericole care trebuie apreciate in concreto pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unei noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică.

Din examinarea lucr ărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în raport de natura și gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și condamna ți nedefinitiv în primă instanță, lăsarea acestora în libertate ar putea crea riscul de a a împiedica buna desfășurare a procesului penal. Natura infracțiunii și modalitatea de comitere, relevă o periculozitate infracțională și o rezonanță socială, care ar crea o stare de pericol pentru ordinea publică.

Înalta Curte constată că temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, neimpunându-se înlocuirea măsurii preventive cu o alta, restrictivă de libertate, iar condamnarea inculpaților în primă instanță, chiar dacă nu înlătură prezumția de nevinovăție, care subzistă în favoarea acestora, oferă indicii cu privire la vinovăția inculpaților și constituie un temei care justifică în continuare privarea de libertate. Pe de alt ă parte, în raport de momentul procesual și de complexitatea cauzei, dată de natura infracțiunilor de o gravitate sporită, de numărul mare al inculpaților, simpla trecere a unei perioade mai mari de timp, nu este de natură să încalce principiul rezonabilității măsurii arestării preventive, în accepțiunea Convenției Europene a Drepturilor Omului, întrucât aceasta se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părților și durata procedurilor în fața instanței.

A șa fiind, menținerea măsurii arestării preventive se impune în continuare, întrucât prin lăsarea inculpaților în stare de libertate s-ar crea un pericol pentru buna desfășurare a procesului penal. Pentru aceste considerente, urmeaz ă ca recursurile declarate de recurenții inculpați O.l.D., S.R.C., T.G., R.(C.) F., I.D. și Z.F. împotriva încheierii din 21 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recuren ții inculpați O.l.D., S.R.C., T.G., R.(C.)F., I.D. și Z.F. împotriva încheierii din 21 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 46911/3/2011 (1042/2012). Ia act de retragerea recursului declarat de recurentul inculpat C.C. împotriva aceleiași încheieri. Oblig ă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitiv ă. Pronun țată în ședință publică, azi 1 iunie 2012.