ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3007/2011

Asupra recursului penal de față:

Analizând actele și lucrările din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 august

2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea stării

de arest preventiv a inculpaților S.G., S.C., C.A.C., A.S., C.I., H.I., M.S.F.,

M.F.

S-au respins ca

nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive

cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau

țara.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că măsura arestării preventive a

inculpaților este temeinică și legală, iar temeiurile avute în vedere la luarea

acestei măsuri, subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a

acestora, cu atât mai mult cu cât, în cauză, a intervenit o hotărâre de

condamnare, la pronunțarea căreia au fost avute în vedere probele administrate

în cauză până în prezent, din care rezultă că există indicii temeinice, în

sensul art. 143 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 68

1

C.

proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele

pentru care au fost trimiși în judecată.

De asemenea, Curtea

apreciază că, în cauză, sunt incidente disp. art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

sens în care se reține că pedeapsa pentru infracțiunile reținute în sarcina

inculpaților este mai mare de 4 ani și că există date și indicii că, fiind

judecați în stare de libertate, prezintă pericol social

concret pentru ordinea publică, raportat la natura infracțiunilor, la

modalitatea de

săvârșire, și în scopul obținerii unor venituri ilicite.

Nu în ultimul rând,

instanța apreciază că, în vederea bunei desfășurări a procesului penal, se impune

judecarea inculpaților în stare de arest preventiv, subzistând temeiurile avute

în vedere la momentul luării acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât nu au

intervenit temeiuri noi care să justifice luarea unei alte măsuri restrictive

de liberate sau revocarea măsurii privative de libertate.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații S.C., C.A.C., A.S., C.I.,

M.S.F. și M.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în

mod greșit Curtea de Apel București a menținut starea de arest, cât timp în

cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive și nu există alte date care să justifice în continuare privarea de

libertate.

Se arată, de

asemenea, că încheierea instanței de fond este nemotivată, cuprinde doar

aspecte de generalitate fără a analiza situația fiecărui inculpat în parte.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, cât

și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate

aspectele de fapt și de drept, reține Înalta Cute că recursurile declarate în

cauză nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce

urmează.

Soluția dispusă de

instanța de fond este legală și temeinică, în mod corect apreciind că în cauză

subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu

s-au schimbat și fac necesară în continuarea privarea de libertate a

inculpaților.

Din lucrările

dosarului rezultă că în perioada octombrie 2010 – noiembrie 2010 au fost

realizate mai multe cumpărări autorizate de droguri de risc și de mare risc de

la inculpați, aceștia fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea următoarelor

infracțiuni:

pentru comiterea infracțiunilor de:

- trafic ilicit de

droguri de mare risc în formă continuată și în stare de recidivă

postcondamnatorie, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.;

- deținere fără drept

de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, în stare de recidivă

postcondamnatorie, prev. de art. 4 alin. (1) și (2)din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen.;

- punere la

dispoziție cu știință a locuinței pentru consumul ilicit de droguri de mare

risc în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 5 din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

comiterea infracțiunilor de:

- trafic ilicit de

droguri de mare risc în formă continuată în stare de recidivă postcondamnatorie,

prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.;

- punere la

dispoziție cu știință a locuinței pentru consumul ilicit de droguri de mare

risc în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 5 din Legea nr. 143/2000

și art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

pentru comiterea infracțiunii de           - trafic ilicit de droguri de risc

și de mare risc în formă continuată și în stare de recidivă postexecutorie,

prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.;

pentru comiterea infracțiunii de

- trafic ilicit de

droguri risc și de mare risc în formă continuată și în stare de recidivă

postcondamnatorie, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.;

pentru comiterea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă

continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37

lit. a) C. pen.;

săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă

continuată în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit.

a) C. pen.

săvârșirea infracțiunilor de:

- trafic ilicit de

droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000;

- deținere fără drept

de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

săvârșirea infracțiunilor de:

- trafic ilicit de

droguri de mare risc în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- deținere de droguri

de mare risc, în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 4 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

S-a dispus trimiterea

în judecată, în lipsă, a inculpatului D.S., pentru săvârșirea infracțiunii de:

- trafic ilicit de

droguri de mare risc în formă continuată în stare de recidivă postexecutorie,

prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.;

- deținerea fără

drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., ambele

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În urma analizei actelor

și lucrărilor din dosar rezultă că în cauză subzistă condițiile prev. de art. 143

C. proc. pen., existând la dosar probe care justifică presupunerea rezonabilă

că inculpații au comis faptele penale reținute în sarcina lor, relevante în

acest sens fiind procesele – verbale de transcriere a interceptărilor

telefonice și în mediul ambiental, rapoartele de constatare tehnico –

științifică, declarațiile martorilor sub acoperire și ale investigatorilor sub

acoperire, toate coroborate cu declarațiile inculpaților.

Și condițiile prev.

de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite cumulativ în cauză, atât sub

aspectul pedepsei prevăzute de lege, cât și sub cuantumul pericolului pe care

l-ar prezenta pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpaților,

pericol analizat în raport de natura și gravitatea faptelor comise modalitatea

și împrejurările comiterii faptelor, constând în multitudinea actelor materiale

comise, perioada relativ mare de timp în care s-a desfășurat activitatea

infracțională, toate aceste împrejurări impunând în continuare privarea de

libertate a inculpaților.

Înalta Curte reține,

de asemenea, că inculpații au fost condamnați în primă instanță la pedepse

consistente cu executare în regim de detenție, prin sentința penală nr. 575 din

1 iulie 2011 a Tribunalului București, hotărâre care, deși nu este definitivă dă

un caracter de legitimitate, măsurii preventive în a cărei executare se află inculpații

fiind respectate în acest sens atât dispozițiile legii naționale cât și cele

ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Față de stadiul

procesual al cauzei care în prezent se află pe rolul Curții de Apel București

pentru soluționarea apelurilor declarate de inculpați, precum și față de toate

considerentele ce preced, Înalta Curte apreciază că luarea față de inculpați a

unei alte măsuri preventive nu este oportună în acest moment procesual.

Susținerile apărării

în sensul că încheierea recurată nu este motivată, nu sunt întemeiate, Curtea

de Apel București arătând care sunt motivele pentru care se impune a fi

menținută măsura arestării preventive.

Este adevărat că

instanța de apel nu a analizat situația fiecărui inculpat în parte, însă, față

de împrejurarea că inculpații au în general o situație similară, acest aspect

nu poate atrage nelegalitatea soluției pronunțate.

Față de

considerentele arătate Înalta Curte, urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate de

inculpați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații S.C., C.A.C., A.S., C.I., M.S.F. și M.F. împotriva încheierii din

22 august 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în

dosarul nr. 35060/3/2011 (2796/2011).

Obligă

recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

septembrie 2011.