ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 2 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, având de soluționat apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și către inculpații din prezenta cauză alături de inculpata Șt.L.S., printre altele a menținut starea de arest preventiv a inculpaților recurenți, respingând, ca neîntemeiată, cererea inculpatului P.A. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Prin încheierea recurată, instanța de fond a apreciat că există, în continuare indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele deduse judecății, că există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura și gravitatea deosebită a faptelor reținute, din modalitatea de săvârșire, de gradul ridicat de pericol social al faptelor, considerând întrunite dispozițiile art. 143 alin. (1) și art. 68 1 C. proc. pen., cu referire la art. 148 lit. f) din același cod. Împotriva acestei încheieri inculpații au declarat recurs, pentru apărările formulate astfel cum sunt cuprinse în partea introductivă a deciziei.

Recursurile inculpaților sunt nefondate și vor fi respinse pentru următoarele considerente: Examinând lucrările dosarului, Înalta Curte constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive în cauză nu s-au schimbat. Astfel, pentru infracțiunile reținute pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani de închisoare, iar lăsarea în libertate a acestora s-a apreciat că prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.

În concret, natura activității infracționale desfășurată în cadrul unui grup criminal organizat, natura și gravitatea infracțiunilor care constituie scopul grupului (infracțiunea de trafic de droguri de mare risc), care prin amploarea fenomenului aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori protejate de lege, sănătatea publică, ramificațiile internaționale ale grupului, cantitatea de heroină traficată ca o posibilitate a obținerii de profituri nejustificate, numărul actelor de executare, cantitatea și natura drogului dar și perseverența infracțională adăugând un plus de periculozitate faptelor dar și inculpaților impun menținerea măsurii arestării. Astfel, Înalta Curte constată că instanța de apel motivat a dispus legal și temeinic menținerea stării de arest, întrucât niciunul dintre temeiurile inițiale nu au dispărut [(art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc.

pen.)] și acestea impun în continuare privarea de libertate, iar pe de altă parte a intervenit o hotărâre de condamnare, care, chiar nedefinitivă fiind ca urmare a apelării de către inculpați, este de natură să justifice continuarea privării de libertate în condițiile art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O., astfel cum acesta a fost interpretat de C.E.D.O. în cauza W. contra Germaniei. În raport cu gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, reținând motivarea de mai sus, corect s-a reținut că se impune continuarea privării de libertate și ca atare, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile inculpaților.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații E.I.G., P.A. și B.I. împotriva încheierii din 02 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 62760/3/2010. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul pentru interpretul de limbă engleză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 03 ianuarie 2012.