ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1170/2012

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 09 martie 2012,

pronunțată în Dosarul nr. 62760/3/2010 (3585/2011), Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, printre altele, a menținut starea de arest a inculpaților E.I.C.,

P.A. și B.I.M.

Pentru a dispune

această soluție instanța a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, precum și pericolul

social concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea

inculpaților în libertate.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, au declarat recursuri inculpații E.I.C., P.A. și B.I.M.,

solicitând judecarea în stare de libertate, arătând că nu mai subzistă

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Critica adusă nu este

fondată.

Analizând legalitatea

și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate,

cât și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. sub

toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursurile declarate de

inculpați nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele

ce urmează:

Înalta Curte reține

că inculpatul B.I.M. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv

pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, în

formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 4 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.; aderare la

un grup infracțional organizat, faptă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatul P.A. a

fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen. și aderare

la un grup infracțional organizat, faptă prevăzută de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatul E.I.C. a

fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată,

faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 6 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.; inițiere și constituire a unui

grup infracțional organizat, faptă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin sentința penală

nr. 625/F din 07 septembrie 2011, Tribunalul București, secția a II-a penală,

printre altele, în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003, art. 33 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul E.I.C. la pedeapsa de

15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a

unui grup infracțional organizat.

În temeiul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

6 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. a condamnat pe

același inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul E.I.C. urmând

a executa pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.

În temeiul

dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 74 lit. a), c) C.

pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., a condamnat

pe inculpatul B.I.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat.

În temeiul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

4 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76

alin. (1) lit. a) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., a condamnat pe același

inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa

pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

În temeiul

dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 74 lit. a), c) C.

pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., a condamnat

pe inculpatul P.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat.

În temeiul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

4 C. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.,

art. 33 lit. a) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare

risc.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa

pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

Împotriva sentinței

penale mai sus-menționată au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul

București și inculpații E.I.C., P.A., B.I.M. și S.L.S., cauza aflându-se pe

rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, pentru soluționarea

apelurilor declarate de parchet și inculpați.

Procedând la

verificarea legalității arestării preventive, în mod corect Curtea de Apel

București a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a

inculpaților, reținând de asemenea că în cauză subzistă temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive.

La dosar există probe

și indicii temeinice că inculpații au comis faptele reținute în sarcina

acestora, fiind în acest mod incidente dispozițiile art. 143 C. proc. pen.

Și condițiile

prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză cumulativ,

atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse

judecății, mai mare de 4 ani, dar și sub aspectul probelor că lăsarea în

libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

La aprecierea acestei

din urmă condiții se are în vedere modalitatea și împrejurările concrete de

săvârșire a faptelor presupus a fi fost comise de fiecare dintre inculpați,

gravitatea acestor fapte, sentimentul de teamă și insecuritate pe care astfel

de fapte îl generează în rândul societății civile, aspecte ce denotă

periculozitate impunând și justificând o reacție fermă din partea autorităților

statului, lăsarea în libertate a inculpaților prezentând în continuare un

pericol social concret pentru ordinea publică.

Faptul că în cauză a

intervenit o hotărâre de condamnare, chiar nedefinitivă, face necesară în

continuare privarea de libertate a inculpaților pentru buna desfășurare a

procesului penal.

Față de

considerentele arătate, apreciind că soluția adoptată este legală și temeinică,

Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpați.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații E.I.C., P.A. și B.I.M. împotriva

încheierii din 09 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

pronunțată în Dosarul nr. 62760/3/2010/a2 (3585/2011).

Obligă recurenții-inculpați

la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul

interpretului de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie

2012.