ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1170/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 09 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 62760/3/2010 (3585/2011), Curtea de Apel București, secția a II-a penală, printre altele, a menținut starea de arest a inculpaților E.I.C., P.A. și B.I.M. Pentru a dispune această soluție instanța a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, precum și pericolul social concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea inculpaților în libertate. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recursuri inculpații E.I.C., P.A. și B.I.M., solicitând judecarea în stare de libertate, arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte reține că inculpatul B.I.M. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.; aderare la un grup infracțional organizat, faptă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatul P.A. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen. și aderare la un grup infracțional organizat, faptă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Inculpatul E.I.C. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 6 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.; inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, faptă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin sentința penală nr. 625/F din 07 septembrie 2011, Tribunalul București, secția a II-a penală, printre altele, în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 33 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul E.I.C. la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat. În temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 6 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen.

a contopit pedepsele aplicate, inculpatul E.I.C. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare. În temeiul dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.I.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat. În temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare. În temeiul dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat. În temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4 C. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. Împotriva sentinței penale mai sus-menționată au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații E.I.C., P.A., B.I.M. și S.L.S., cauza aflându-se pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, pentru soluționarea apelurilor declarate de parchet și inculpați. Procedând la verificarea legalității arestării preventive, în mod corect Curtea de Apel București a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților, reținând de asemenea că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

La dosar există probe și indicii temeinice că inculpații au comis faptele reținute în sarcina acestora, fiind în acest mod incidente dispozițiile art. 143 C. proc. pen. Și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză cumulativ, atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății, mai mare de 4 ani, dar și sub aspectul probelor că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

La aprecierea acestei din urmă condiții se are în vedere modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor presupus a fi fost comise de fiecare dintre inculpați, gravitatea acestor fapte, sentimentul de teamă și insecuritate pe care astfel de fapte îl generează în rândul societății civile, aspecte ce denotă periculozitate impunând și justificând o reacție fermă din partea autorităților statului, lăsarea în libertate a inculpaților prezentând în continuare un pericol social concret pentru ordinea publică. Faptul că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare, chiar nedefinitivă, face necesară în continuare privarea de libertate a inculpaților pentru buna desfășurare a procesului penal.

Față de considerentele arătate, apreciind că soluția adoptată este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpați. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații E.I.C., P.A. și B.I.M. împotriva încheierii din 09 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 62760/3/2010/a2 (3585/2011). Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2012.