ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2977/2009

Asupra recursului de față;

Examinând

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 2 septembrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în dosarul nr. l2787/3/20081 în temeiul art. 300/2

coroborat cu art. 160/b alin. (1) și (3) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea

și temeinicia arestării preventive, menținându-se starea de arest preventiv a

inculpaților S.M.N., L.B.V., M.M., C.A.B. și C.A.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut că în cauză au fost administrate suficiente probe

din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele

reținute în sarcina lor, că pedepsele pentru infracțiunile pentru care sunt

cercetați sunt mai mari de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate

a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel cum

prevăd dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen.

S-a apreciat că temeiurile care au determinat

arestarea preventivă a inculpaților impun în continuare privarea lor de

libertate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

inculpatul L.B.V., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și

judecarea sa în stare de libertate întrucât temeiurile care au fost avute în

vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă.

Recursul

inculpatului este nefondat.

Inculpatul L.B.V. a fost trimis în judecată în

stare de arest preventiv, alături de alți patru inculpați pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin sentința penală nr. 561 din 28 mai

2009 pronunțată de Tribunalul București, secția II penală, a fost condamnat

inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c)

C. pen., art. 80 alin. (1) C. pen. și art. 76 alin. (1), lit. a) C. pen.

S-a reținut prin actul de trimitere în judecată

că în perioada 12 octombrie 2007-10 decembrie 2007, investigatorul sub

acoperire cu nume de cod P.A., împreună cu colaboratorul său P.V. au efectuat

mai multe cumpărături supravegheate de ecstasy și heroină de la inculpații

C.A., M.M. zis S., L.B.V., C.B.A. și S.M.N., o parte din ele fiind înregistrate

audio-video în mediul ambiental în baza autorizațiilor de înregistrare

audio-video nr. 696/A.I/2007 și nr. 820/A.I./2007 emise de Tribunalul

București.

In sarcina inculpatului L.B.V. s-a reținut că

la data de 3 decembrie 2007 a oferit o mostră de heroină investigatorului sub

acoperire P.A., iar la data de 10 decembrie 2007 împreună cu inculpatul S.M.N.

și prin

intermediul inculpatului M.M. a

vândut investigatorului sub acoperire P.A.

cantitatea de 3,694 kg heroină

contra sumei de 80.000 Euro, fiind prins în flagrant. S-a mai reținut în

sarcina acestui inculpat că la data de 26 noiembrie 2007 împreună cu inculpatul

S.M.N. a oferit investigatorului sub acoperire I.A. o mostră de heroină de 0,89

gr, iar la 30 noiembrie 2007 a vândut aceluiași investigator sub acoperire

cantitatea de 490 gr heroină.

Temeiul arestării preventive a inculpatului a

fost cel prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Potrivit art.148 lit. f) C. proc. pen.,

arestarea inculpatului se poate dispune atunci când „inculpatul a săvârșit o

infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau

pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în

libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".

În cauza de față, inculpatul a fost trimis

în judecată și condamnat printr-o hotărâre chiar nedefinitivă pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, existând presupunerea

rezonabilă că a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, faptă cu

un grad de pericol social deosebit, iar față de modalitatea de săvârșire a

acesteia, de cantitatea mare de droguri traficată, de caracterul repetat al

faptei, reiese pericolul concret pentru ordinea publică.

Apreciind că temeiurile care au dus la

luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în

continuare menținerea acesteia măsuri, Înalta Curte constată că instanța de

apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, cu respectarea dispozițiilor

Convenției europene a drepturilor omului și ale Constituției României

referitoare la libertatea individuală, care prevăd că măsura lipsirii de

libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice

că s-a săvârșit o infracțiune, din necesitatea de a împiedica să se săvârșească

o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a

drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a

procesului penal.

Față de aceste considerente, recursul

inculpatului L.B.V. apare ca fiind nefondat, iar în temeiul art. 385/15 pct. 1

lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va

fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca

nefondat recursul declarat de inculpatul L.B.V.

împotriva

încheierii din 2 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția II penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr.

12787/3/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 21 septembrie 2009.