ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2789/2009

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 561 din 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția

a II-a penală, în dosarul nr. 12787/3/2008, printre altele, a dispus:

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.,

art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 80 alin. (1) și art. 76 alin. (1) lit.

a) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.M.N. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a), art. 74

alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 80 alin. (1) C. pen. și art. 76 alin. (1)

lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul L.B.V. la o pedeapsă de 4 ani

închisoare.

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.,

art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 80 alin. (1) și art. 76 alin. (1)

lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.M. la o pedeapsă de 4 ani

închisoare.

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a)

și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.A.

la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

Împotriva sentinței primei instanțe au

declarat apel, printre alții, inculpații S.M.N., L.B.V., M.M. și C.A.,, apeluri

care formează obiectul dosarului nr. 12787/3/2008 al Curții de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

La termenul din 23 iulie 2009, fixat

pentru judecarea apelurilor, instanța de control judiciar, respectiv Curtea de

Apel București, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a

menținut starea de arest a inculpaților în temeiul art. 300

2

combinat cu art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., pronunțând

încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.

Împotriva acestei încheieri, inculpații S.M.N.,

L.B.V., M.M. și C.A., au declarat recurs solicitând admiterea recursului,

casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte examinând motivele de recurs

invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen. și dispoziția Curții de Apel București dată în încheierea atacată,

constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate pentru

următoarele considerente:

Cu privire la această dispoziție a instanței, Înalta

Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 5 paragraful 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la

libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa.

De la această regulă, există însă excepția privării

licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute în mod expres și

limitativ de dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. c). Potrivit textului

invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau

reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente,

atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau

când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să

săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia, în materia

privării de libertate, Convenția trimite, în esență, legislația națională și la

aplicabilitatea dreptului intern.

Legalitatea sau regularitatea detenției obligă ca,

arestarea preventivă a unei persoane să se facă în conformitate cu normele de

fond și de procedură prevăzute de legea națională, care, la rândul lor, trebuie

să fie compatibile cu dispozițiile convenției și să asigure protejarea

individului împotriva arbitrariului.

Altfel spus, să se poată demonstra că detenția acelei

persoane este conformă cu scopul prevăzut de art. 5 paragraful 1.

În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată

respectate, deopotrivă, atât dispozițiile cuprinse în legea internă, cât și

exigențele ce decurg din prevederile Convenției.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin.

(1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control

judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Conform alin. (3) al aceluiași articol „când instanța

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării

preventive".

În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată,

instanța de apel a constatat că temeiurile de fapt și de drept, art. 148 lit. f)

C. proc. pen. care au stat la baza luării măsurii arestării preventive

subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Înalta

Curte constată că, în raport de modul de operare a activității infracționale,

de împrejurările comiterii faptelor, cât și faptul că pedeapsa prevăzută de

lege pentru infracțiunile pe care inculpații le-au săvârșit, este pedeapsa cu

închisoare mai mare de 4 ani, lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol

concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și

neîncredere în buna desfășurare a justiției.

Faptul

că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză nu afectează prezumția

de nevinovăție, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile

legii.

Înalta

Curte conform art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va

respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații S.M.N., L.B.V., M.M.

și C.A. împotriva încheierii din 23 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul

nr. 12787/3/2008.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la cheltuieli

judiciare conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații S.M.N., L.B.V., M.M. și C.A. împotriva încheierii din 23 iulie 2009 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 12787/3/2008.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumelor de câte 600 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat pentru fiecare, din care sumele de câte 300 lei pentru

fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 august 2009.