ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2589/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2589/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Examinând

recursul de față constată:

Prin sentința penală nr. 281 din 10

martie 2008, Tribunalul București, secția a II-a penală, l-a condamnat pe

inculpatul

C.M.

după cum urmează:

- în

baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37

lit. a), art. 74 alin.

(1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la 4 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

-

în baza art. 5 din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74

alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C.

pen. la 2 ani închisoare și

2 ani

după executarea pedepsei, interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

-

în baza art. 4 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a),

art. 74 alin. (1) lit.

c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. la 1 an închisoare.

Î

n temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b)

și art. 35 alin. (3) C. pen.

s-a aplicat inculpatului

pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Î

n temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002

s-a revocat grațierea acordată inculpatului pentru pedeapsa de 3 ani și 6 luni

închisoare

aplicată prin

sentința penală nr. 1405 din 21 aprilie 2004 a Judecătoriei

sectorului 5 București, definitivă prin

neapelare Ia8 mai 2004, urmând

ca inculpatul să execute

alături de pedeapsa de 4 ani stabilită în

cauză

și restul de pedeapsă de 3 ani, 5 luni și 29 de zile, în final inculpatul C.M.

având de executat o pedeapsă de 7

ani,

5 luni și 29 de zile închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.

Î

n baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului, pe

durata executării pedepsei principale, drepturile

prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Î

n baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din

durata pedepsei

detenția preventivă de la 5 iunie 2007 la

zi.

Conform art. 350 C. proc. pen. s-a

menținut

arestarea inculpatului.

S-a constatat că drogurile au fost consumate în procesul analizelor de

laborator.

în baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a

restituit inculpatului telefonul Motorola ridicat cu ocazia

percheziției.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Î

n fapt s-au reținut următoarele:

Având în

vedere denunțurile martorilor C.L.D. și

T.M.B. s-a

organizat prinderea în flagrant a

numitului

„M.", despre care martorii au declarat că vinde droguri la locuința sa și

care a fost identificat în persoana lui C.M.

În acest

scop, la data de 5 iunie 2007, în prezența martorului

asistent S.S., s-a înmânat martorului T.M.B.

suma de 100 lei compusă din bancnote ale căror serii au fost consemnate

într-un proces verbal.

În jurul orei 12,15, sub supravegherea

organelor de poliție,

martorul denunțător

s-a deplasat spre locuința inculpatului situată în

sector 5. Pe drum martorul s-a întâlnit cu

inculpatul căruia i-a înmânat suma de 100 lei,

după care martorul a

intrat în

locuința inculpatului unde a venit și acesta după aproximativ

10 minute, având asupra sa heroina achiziționată

pentru denunțător, din care inculpatul a oprit o parte pentru consumul său

propriu.

În

locuința inculpatului martorul și-a injectat heroină după care a

plecat și a predat organelor de poliție heroina cumpărată de la

inculpat.

Imediat

s-a procedat la percheziționarea locuinței inculpatului

în prezența martorului asistent S.S.. în imobil

au fost găsiți

inculpatul C.M.

și martorii R.I., M.C.,

C.D.C.

și C.L.

Pe o

măsuță a fost găsită o substanță pulverulentă despre care

inculpatul a afirmat că este heroină. De asemenea

pe o masă din

încăperea folosită exclusiv de inculpat au

fost găsite: o folie de

staniol cu urme de

substanță maronie arsă, 3 seringi folosite și un

capac de seringă, toate prezentând urme de substanță, și un pachet

de țigări Marlboro

pe care se afla o substanță pulverulentă maronie

cu miros

înțepător.

Asupra

inculpatului a fost găsită suma de 35 lei în compunerea

căreia au fost identificate o bancnotă de 10 lei

și două bancnote de câte 5 lei ale căror serii corespundeau cu cele înscrise în

procesul

verbal încheiat de organele de cercetare penală.

Instanța a

reținut că din raportul de constatare tehnico-științifică

nr.

332295 din 5 iunie 2007 rezultă că cele trei seringi și capacul de

seringă prezintă urme de heroină, iar substanța

predată de martorul denunțător și cea găsită cu ocazia percheziției în locuința

inculpatului

este heroină.

S-a

reținut că în drept faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor prevăzute

de art. 2 alin. (1) și (2), de art. 5 și

de art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000.

Având în

vedere că din fișa de cazier rezultă că inculpatul a fost condamnat anterior

prin sentința penală nr. 1405 din 21 aprilie 2004 a

Judecătoriei sectorului 5, definitivă prin

neapelare la 8 mai 2004, la o

pedeapsă

de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat

pedeapsă ce a fost grațiată condiționat, instanța a reținut că infracțiunile

deduse judecății au fost comise în stare de

recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit.

a) C. pen.

S-a

constatat că sunt incidente dispozițiile art. 7 din Legea

nr. 543/2002 referitoare la revocarea grațierii

condiționate.

La individualizarea pedepselor instanța a avut

în vedere,

conform art. 72 C. pen., modul în

care s-au comis în concret

faptele, conduita anterioară a inculpatului,

atitudinea sinceră pe

parcursul procesului,

de natură a înlesni aflarea adevărului, căreia i s-

a atribuit un

caracter atenuant.

Inculpatul a declarat apel solicitând să se dea

o mai mare eficiență dispozițiilor art. 76 C. pen.

Prin decizia

penală nr. 150 din 9 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția

I

penală, a respins ca nefondat apelul declarat de

inculpat, a menținut arestarea preventivă a

acestuia, a dedus la zi durata detenției preventive și a obligat apelantul

inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

S-a avut în vedere că, reținând în favoarea

inculpatului

circumstanțe atenuante, prima

instanță a redus pedepsele sub limita

minimă

prevăzută de lege pentru infracțiunile comise, iar pedeapsa

finală de 7 ani, 5 luni și 29 de zile închisoare

este rezultatul incidenței

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 referitoare

la revocarea

grațierii, așa încât

critica referitoare la greșita individualizare a pedepsei nu este fondată.

Instanța de apel

a mai reținut că nu există motive care, luate în considerare din oficiu, să

ducă la desființarea hotărârii.

Inculpatul a

declarat recurs în motivarea căruia a susținut că în

cauză nu erau incidente dispozițiile art. 37 lit.

a) C. pen. ci ale

art. 37 lit.

b) și că în mod greșit a fost revocată grațierea condiționată întrucât

infracțiunile deduse judecății au fost comise după trecerea

termenului de 3 ani prevăzut de art. 7

din Legea nr. 543/2002.

S-a mai susținut

că pedepsele au fost greșit individualizate și că

se

impune reducerea acestora dându-se eficiență maximă dispozițiilor art.76 C.

pen.

Recursul este fondat din următoarele considerente:

Din

examinarea actelor dosarului rezultă că în mod greșit s-a

reținut

existența pluralității de infracțiuni în forma recidivei

postcondamnatorii prevăzute de art. 37 lit. a) C.

pen. deși în

cauză erau întrunite elementele constitutive ale recidivei

postexecutorii prevăzute de art. 37 lit. b) C.

pen.

De

asemenea greșit s-a reținut că în cauză sunt incidente

dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Astfel,

se reține că în cauză există pluralitate de infracțiuni în

forma recidivei, primul termen al acesteia

constituindu-l condamnarea la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată,

pentru infracțiunea

de furt

calificat, prin sentința penală nr. 1405 din 21 aprilie 2004 a

Judecătoriei Sectorului 5 București,

rămasă definitivă prin neapelare

la data de 8 mai 2004,

pedeapsă grațiată condiționat conform art. 543/2002.

Potrivit

art. 120 alin. (1) C. pen. „grațierea are ca efect înlăturarea în totul sau în

parte a executării pedepsei ori comutarea

acesteia în alta

mai ușoară".

În cazul

grațierii condiționate, pe durata unui termen condiție

prevăzut de actul de clemență, înlăturarea

executării pedepsei are

caracter provizoriu, executarea

pedepsei fiind definitiv înlăturată numai după împlinirea acestuia.

Grațierea

acordată prin Legea nr. 543/2002 este o grațiere condiționată, executarea

pedepselor fiind definitiv înlăturată, potrivit

art. 7, dacă în termen de 3 ani cei grațiați nu

săvârșesc o infracțiune

cu intenție.

Este de

reținut și faptul că, potrivit art. 13 alin. (2) din Legea

nr. 546/2002 „ atunci când legea de

grațiere intră în vigoare înaintea

rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, grațierea își produce

efectele numai de la rămânerea definitivă

a hotărârii".

Așa fiind, în speță, grațierea pedepsei

de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.M. prin sentința

penală nr. 1405/2004 și-a produs efectele,

constând în înlăturarea

provizorie a executării pedepsei, la data

rămânerii definitive a

hotărârii, respectiv

la 8 mai 2004. De la această dată a început să curgă și termenul condiție de 3

ani prevăzut de art. 7 din Legea

nr. 543/2002, astfel încât acesta se-a

împlinit înainte de data de 5

iunie 2007

când inculpatul a comis faptele deduse judecății.

În

consecință se constată că, la data săvârșirii infracțiunilor,

executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare era definitiv

înlăturată ca efect al grațierii. Cum

infracțiunile deduse judecății au

fost comise după grațierea totală a

acestei pedepse, în cauză

incidente

dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. și nu cele ale art. 37

lit. a) din

același cod.

Din

aceleași considerente nu se mai putea revoca beneficiul

grațierii și nu se mai putea dispune executarea

restului de pedeapsă rămas neexecutat pe lângă pedeapsa aplicată în cauză.

Curtea constată că este nefondată

critica vizând

individualizarea pedepselor

în condițiile în care acestea se situează,

ca efect al circumstanțelor atenuante reținute în favoarea

inculpatului,

sub limita minimă prevăzută de lege.

Din

actele dosarului nu rezultă existența nici unei împrejurări

care să justifice reducerea pedepselor stabilite pentru fiecare

infracțiune comisă, cuantumul acestora fiind și așa semnificativ

diminuat față de pericolul social concret al

faptelor determinat și de

existența stării de recidivă.

Față de

considerentele expuse se va admite recursul declarat

de inculpat și, conform art. 385/15 alin. (2) lit.

d) C. proc. pen.

, se vor casa

în parte hotărârile pronunțate în primă instanță și

în

apel.

Rejudecând,

Curtea va înlătura dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen.

și va face aplicarea art. 37 lit. b) din același

cod.

Va fi de asemenea înlăturată aplicarea art. 7

din Legea nr. 543/2002 cu privire la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 1405/2004,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3

ani interzicerea

drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Se vor menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor pronunțate.

Se va deduce la zi

durata arestării preventive.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul

Ministerului

Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat

de inculpatul C.M.

împotriva deciziei penale nr. 150 din 9

iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

I

penală.

Casează

decizia atacată precum și sentința penală nr.281 din

10

martie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a

II

a penală, numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 37

lit. a) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Înlătură

dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. și face aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite

de către

inculpat.

Înlătură aplicarea art. 7 din Legea

543/2002 cu privire la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 1405 din 21 aprilie 2004 a Judecătoriei Sector 5 București,

definitivă prin neapelare la 8 mai 2004, inculpatul

urmând să execute

pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3 ani

interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a

II

a și lit. b) C. pen.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor pronunțate.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și

arestării preventive de la 5 iunie 2007 la 27

august 2008.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 27 august 2008.