ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3569/2009

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele

și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția

II

penală și pentru cauze cu minori și

de familie, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a

apelanților inculpați S.M.N., L.B.V., M.M., C.A.B. și C.A. și s-a menținut

starea de arest preventiv a acestora.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut că temeiurile care au determinat

arestarea inculpaților se mențin, fiind îndeplinite condițiile

alternative prevăzute de art. 160/b alin. (3) C. proc. pen., în cauză

există indicii

temeinice privind comiterea

faptelor, rezultând din declarațiile investigatorilor sub

acoperire,

procesele verbale de constatare a infracțiunilor flagrante, procesele verbale

privind înregistrările audio-video, rapoartele de constatare tehnico-

științifică și declarațiile de recunoaștere ale

inculpaților, iar pedeapsa prevăzută de

lege pentru infracțiunea pentru

care inculpații sunt cercetați este închisoare mai mare de 4 ani.

S-a mai reținut față de natura infracțiunii, de

cantitatea de droguri traficată, numărul actelor materiale și perioada de timp

în care au fost comise faptele, lăsarea în libertate a inculpaților creează

pericol concret pentru ordinea

publică și

deși inculpații sunt arestați din luna decembrie 2007, perioada arestării nu a

depășit o durată rezonabilă, având în vedere complexitatea cauzei, numărul

mare al inculpaților și al martorilor și față de

faptul că instanța de fond a pronunțat

o hotărâre de condamnare

împotriva inculpaților.

Î

mpotriva hotărârii instanței de apel a

declarat recurs inculpatul L.B.V.

, criticând-o

prin aceea că temeiurile care au fost avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive nu se mai

mențin, solicitând judecarea în stare de

libertate.

Recursul declarat

este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 160/b alin. (1) și (3)

C. proc. pen., „în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai

târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia

arestări

preventive", iar „când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care

să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată

menținerea arestării preventive."

Potrivit art. 148

lit. f) C. proc. pen., arestarea inculpatului se poate dispune atunci când

„inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa

detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există

probe că lăsarea sa în libertate prezintă

un pericol concret pentru ordinea publică".

Î

n cauza de față, se constată că instanța de

apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 160/b C. proc. pen.,

analizând temeiurile care au fost avute în

vedere

la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, conform dispozițiilor

art.

148 lit. f) C. proc. pen.

Se constată că

inculpatul L.B.V. a fost trimis în judecată

alături de alți patru inculpați și condamnat prin

sentința penală nr. 651 din 28 mai

2009 pronunțată de

Tribunalul București, secția a

II

a penală, la pedeapsa de

4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc,

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 75

lit. a), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Deși hotărârea de

condamnare a inculpatului nu este definitivă, există indicii

temeinice cu privire la vinovăția

acestuia, iar față de natura infracțiunii comise și cantitatea de droguri

traficată pe o perioadă mare de timp, rezultă că lăsarea în

libertate a inculpatului prezintă pericol

concret pentru ordinea publică.

Apreciind că

temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a

inculpatului nu s-au schimbat și impun în

continuare menținerea acesteia măsuri, Î

nalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală

și temeinică

și cu

respectarea dispozițiilor Convenției europene a drepturilor omului și ale

Constituției României referitoare la

libertatea individuală.

Față de aceste considerente, recursul

inculpatului este nefondat, iar în

temeiul

art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins.

In temeiul art.

192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul la

plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpatul L.B.V.

împotriva încheierii din 14 octombrie

2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

II

penală

și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 12787/3/2008.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 2 noiembrie

2009