ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3098/2008

Asupra recursurilor de față;

Examinând actele și

lucrările dosarului constată următoarele:

Prin încheierea de la 11

septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, investită cu judecarea apelurilor

declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.,

și de inculpații M.I., M.M., I.N. și G.D., împotriva sentinței penale nr. 483

din 23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

în temeiul art. 300

2

și art. 160

b

C. proc. pen., a

constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a apelanților

inculpați, menținând starea de arest preventiv.

În motivarea încheierii,

instanța de apel, a constatat că temeiurile care au determinat arestarea

inițială a inculpaților, se mențin, în sensul că există indicii temeinice

referitor la săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată

și condamnați nedefinitiv, respectiv cele prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pedeapsa

prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani.

În termen legal, inculpații

M.I., I.N., G.D., au declarat recurs, solicitând, revocarea măsurii arestării

preventive și judecarea lor în stare de libertate, neprezentând pericol pentru

ordinea publică.

Analizând recursurile prin

prisma motivelor invocate, cât și din oficiu potrivit art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., se constată neîntemeiate pentru considerentele ce vor fi

arătate.

Reglementând obligația

instanței de a verifica din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării

preventive a inculpatului în cursul judecății, prevederile art. 300

2

C. proc. pen., raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., permit

instanței menținerea măsurii, în condițiile în care temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.

Elementele analizate de

instanța de apel, corect s-au apreciat ca îndeplinite, la acest moment

procesual.

Astfel, inculpații

recurenți, au fost condamnați nedefinitiv prin sentința penală nr. 483 din 23

aprilie 2008 a Tribunalului București pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

în formă continuată, reținându-se că făceau parte dintr-o rețea de traficanți

de heroină, care desfășoară o intensă activitate de comercializare în

municipiul București, piață pe care distribuie acest drog introdus în țară de

cetățeni turci.

Activitățile desfășurate de

inculpați în formă continuată, conexiunile existente între ei și sursa primară

de droguri, numărul mare de persoane implicate dovedesc cert pericolul pentru

ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea acestora în libertate.

Cum temeinic, instanța de

apel a apreciat că temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării

preventive a inculpatului, se mențin, soluția pronunțată este legală.

Pe cale de consecință, în

baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b), recursurile inculpaților

vor fi respinse ca nefondate.

Potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de recurenții inculpați M.l., I.N. și G.D. împotriva

încheierii din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 4606/3/2007

(1265/2008).

Obligă recurenții inculpați

la plata sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 octombrie 2008.