ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2463/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 7 iulie 2008, Curtea de Apel București, secția I penală, având de soluționat apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații I.G., K.H.R. și C.E.M. împotriva sentinței penale nr. 336 din 20 martie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, măsură pe care a menținut-o. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților continuă să existe și în această fază procesuală, existând suficiente probe și indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.

Totodată, s-a reținut că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în ce privește regimul sancționator aplicabil cât și cel referitor la existența pericolului concret pentru ordinea publică, ceea ce este relevant pe de o parte, de natura și gravitatea infracțiunilor reținute, de amploarea și frecvența fenomenului infracțional, care pune sănătatea publică în pericol dar și datele ce caracterizează persoana inculpaților. Împotriva acestei încheieri inculpații au declarat recurs, solicitând personal și prin apărători casarea încheierii și în rejudecarea cauzei revocarea măsurii arestării preventive și punerea lor în stare de libertate. S-a mai susținut de apărătorul inculpatului I.G.

că prin permanentizarea menținerii arestării se instituie două proceduri distincte, atâta timp cât instanța poate menține măsura doar înlăuntrul termenului de 30 de zile. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și complicitate la trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, luându-se măsura arestării, la data de 15 noiembrie 2007, pentru fiecare inculpat.

În fapt, s-a reținut că inculpatul C.E.M. a introdus pe teritoriul României cantitatea de 4,3736 kg heroină pe care o primise în Turcia de la un cetățean turc zis H. și a transportat-o până în București, unde a pus-o la dispoziția coinculpaților pentru a fi transportată mai departe spre a fi predată unei persoane rămasă neidentificată, inculpații I.G., K.H.R. fiind depistați cu cantitatea de heroină menționată. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul sau inculpații sunt arestați, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160 b , iar conform art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare, punerea în libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În speță, temeiurile de fapt și de drept ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților. Condițiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., se regăsesc și în prezent în dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este peste 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea faptelor comise dar și din împrejurările concrete ale săvârșirii lor. De altfel, prin sentința penală nr. 336 din 20 martie 2008, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus condamnarea inculpaților la 16 ani închisoare I.G.

și C.E.M. și 7 ani închisoare K.H.R. În consecință, în raport de cele expuse, recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.E.M., I.G. și K.H.R. împotriva încheierii din 7 iulie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 44471/3/2007. Obligă recurenții inculpați C.E.M. și K.H.R. să plătească statului suma de câte 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat I.G. să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iulie 2008.