ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2463/2008

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 iulie

2008, Curtea de Apel București, secția I penală, având de soluționat apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații I.G., K.H.R.

și C.E.M. împotriva sentinței penale nr. 336 din 20 martie 2008 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii

arestării preventive a inculpaților, măsură pe care a menținut-o.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii

arestării preventive a inculpaților continuă să existe și în această fază

procesuală, existând suficiente probe și indicii temeinice care justifică

presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care

sunt cercetați. Totodată, s-a reținut că sunt îndeplinite și condițiile

prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în ce privește regimul

sancționator aplicabil cât și cel referitor la existența pericolului concret

pentru ordinea publică, ceea ce este relevant pe de o parte, de natura și

gravitatea infracțiunilor reținute, de amploarea și frecvența fenomenului

infracțional, care pune sănătatea publică în pericol dar și datele ce

caracterizează persoana inculpaților.

Împotriva acestei încheieri

inculpații au declarat recurs, solicitând personal și prin apărători casarea

încheierii și în rejudecarea cauzei revocarea măsurii arestării preventive și

punerea lor în stare de libertate.

S-a mai susținut de

apărătorul inculpatului I.G. că prin permanentizarea menținerii arestării se

instituie două proceduri distincte, atâta timp cât instanța poate menține

măsura doar înlăuntrul termenului de 30 de zile.

Examinând legalitatea și

temeinicia hotărârii pronunțate în cauză prin prisma motivelor de recurs

invocate dar și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Inculpații au fost trimiși

în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, D.I.I.C.O.T. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de

droguri de mare risc și complicitate la trafic ilicit internațional de droguri

de mare risc, luându-se măsura arestării, la data de 15 noiembrie 2007, pentru

fiecare inculpat.

În fapt, s-a reținut că

inculpatul C.E.M. a introdus pe teritoriul României cantitatea de 4,3736 kg

heroină pe care o primise în Turcia de la un cetățean turc zis H. și a

transportat-o până în București, unde a pus-o la dispoziția coinculpaților

pentru a fi transportată mai departe spre a fi predată unei persoane rămasă

neidentificată, inculpații I.G., K.H.R. fiind depistați cu cantitatea de

heroină menționată.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul sau inculpații sunt arestați,

instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății

legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160

b

,

iar conform art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când instanța

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare,

punerea în libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de

libertate, instanța dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării

preventive.

În speță, temeiurile de fapt

și de drept ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive

subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Condițiile cumulative

prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., se regăsesc și în prezent în

dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de

lege pentru infracțiunile săvârșite este peste 4 ani, iar lăsarea lor în

libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă

din natura și gravitatea faptelor comise dar și din împrejurările concrete ale

săvârșirii lor. De altfel, prin sentința penală nr. 336 din 20 martie 2008,

Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus condamnarea inculpaților

la 16 ani închisoare I.G. și C.E.M. și 7 ani închisoare K.H.R.

În consecință, în raport de

cele expuse, recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații C.E.M., I.G. și K.H.R. împotriva încheierii

din 7 iulie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr. 44471/3/2007.

Obligă recurenții inculpați

C.E.M. și K.H.R. să plătească statului suma de câte 140 lei cheltuieli

judiciare, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat I.G.

să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 iulie 2008.