ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3025/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 11 septembrie 2008, Curtea de Apel București, având pe rol soluționarea apelurilor inculpaților E.M.V., E.N., R.F., S.M.E., I.I.N., I.M. și alții împotriva sentinței penale nr. 673 din 5 iunie 2008 a Tribunalului București a dispus în baza art. 160 b C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților mai sus menționați și a amânat judecarea apelurilor pentru 2 octombrie 2008. Pentru a hotărî astfel, instanța a motivat că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin fiind îndeplinite condițiile art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. Se reține că în cauză există indicii temeinice că inculpații au comis infracțiuni pentru care legea prevede pedepse cu închisoarea mai mare de 4 ani.

Că inculpații au dovedit perseverență în comiterea faptelor și sunt recidiviști; că în raport de pericolul concret al faptelor și făptuitorilor, lăsarea lor în libertate reprezintă o amenințare pentru societate, fiind împlinite condițiile art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. Împotriva încheierii au declarat recursuri inculpații care susțin că la dezbaterea măsurii menținerii arestării preventive nu li s-au acordat ultimul cuvânt, astfel că hotărârea atacată este nulă. În motivele orale s-a mai susținut că hotărârea de menținere a arestării preventive este sumară astfel că au cerut casarea încheierii și în rejudecare, casarea cu trimitere sau revocarea măsurii arestării preventive. Recursurile nu sunt fondate.

Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., în cursul judecății instanța verifică periodic, nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive. Conform alin. (3) al articolului menționat când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive. În cauză, inculpații recidiviști au fost trimiși în judecată și condamnați la judecata în fond pentru infracțiuni grave la Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate și la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului de droguri. La luarea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere că în cauză existau indicii temeinice că inculpații au comis infracțiuni la legile menționate.

Că în raport de împrejurările comiterii faptelor și de datele ce caracterizează persoanele, autori ai faptelor, lăsarea în libertate a inculpaților ar constitui pericol grav pentru ordinea publică. S-a mai avut în vedere că pedepsele pentru infracțiunile pentru care sunt trași la răspundere sunt mult peste 4 ani închisoare. De la luarea măsurii arestării până la judecarea apelurilor inculpaților arestați nu s-au modificat temeiurile care au determinat arestarea. Există indicii temeinice care susțin în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii unor fapte antisociale deosebit de periculoase. În acest sens este și sentința de condamnare a inculpaților nr. 673/2008 a Tribunalului București.

Pe de altă parte, nici critica formulată cu privire la aspectul procedural al verificării în sensul că inculpații n-au avut un „ultim cuvânt al inculpatului” nu este fondată. Din examinarea încheierii atacate rezultă că instanța a făcut verificarea arestării inculpaților conform dispozițiilor art. 160 b C. proc. pen., că în cursul dezbaterii inculpații au avut parte de asistență juridică conform legii, apărătorii au pus concluzii favorabile inculpaților, apărările fiind însă respinse motivat de instanță. Mai mult, din conținutul încheierii rezultă că separat de susținerile apărătorilor inculpații au fost invitați să-și susțină cauza chiar dacă potrivit art. 160 b C. proc. pen., acest lucru nu este obligatoriu atâta vreme cât inculpații au beneficiat de apărare calificată.

Așa fiind, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile inculpaților E.M.V., E.N., R.F., S.M.E., I.I.N. și I.M. împotriva încheierii atacate și-i va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații E.M.V., E.N., R.F., S.M.E., I.I.N. și I.M. împotriva încheierii din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 37015/3/2007. Obligă recurenții inculpați E.M.V., E.N., S.M.E., I.I.N. și I.M. să plătească statului suma de câte 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe recurentul inculpat R.F. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2008.