ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3025/2008

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 11

septembrie 2008, Curtea de Apel București, având pe rol soluționarea apelurilor

inculpaților E.M.V., E.N., R.F., S.M.E., I.I.N., I.M. și alții împotriva

sentinței penale nr. 673 din 5 iunie 2008 a Tribunalului București a dispus în

baza art. 160

b

C. proc. pen., menținerea măsurii arestării

preventive a inculpaților mai sus menționați și a amânat judecarea apelurilor

pentru 2 octombrie 2008.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a motivat că temeiurile care au determinat arestarea inițială se

mențin fiind îndeplinite condițiile art. 160

b

alin. (3) C. proc.

pen.

Se reține că în cauză există

indicii temeinice că inculpații au comis infracțiuni pentru care legea prevede

pedepse cu închisoarea mai mare de 4 ani. Că inculpații au dovedit perseverență

în comiterea faptelor și sunt recidiviști; că în raport de pericolul concret al

faptelor și făptuitorilor, lăsarea lor în libertate reprezintă o amenințare

pentru societate, fiind împlinite condițiile art. 143 și art. 148 lit. f) C.

proc. pen.

Împotriva încheierii au declarat

recursuri inculpații care susțin că la dezbaterea măsurii menținerii arestării

preventive nu li s-au acordat ultimul cuvânt, astfel că hotărârea atacată este

nulă. În motivele orale s-a mai susținut că hotărârea de menținere a arestării

preventive este sumară astfel că au cerut casarea încheierii și în rejudecare,

casarea cu trimitere sau revocarea măsurii arestării preventive.

Recursurile nu sunt fondate.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., în cursul judecății instanța verifică periodic, nu mai

târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive. Conform alin.

(3) al articolului menționat când instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin

încheiere motivată menținerea arestării preventive.

În cauză, inculpații

recidiviști au fost trimiși în judecată și condamnați la judecata în fond

pentru infracțiuni grave la Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea

criminalității organizate și la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și

combaterea traficului de droguri.

La luarea măsurii arestării

preventive s-a avut în vedere că în cauză existau indicii temeinice că inculpații

au comis infracțiuni la legile menționate. Că în raport de împrejurările

comiterii faptelor și de datele ce caracterizează persoanele, autori ai

faptelor, lăsarea în libertate a inculpaților ar constitui pericol grav pentru

ordinea publică. S-a mai avut în vedere că pedepsele pentru infracțiunile

pentru care sunt trași la răspundere sunt mult peste 4 ani închisoare.

De la luarea măsurii

arestării până la judecarea apelurilor inculpaților arestați nu s-au modificat

temeiurile care au determinat arestarea. Există indicii temeinice care susțin

în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii unor fapte

antisociale deosebit de periculoase.

În acest sens este și

sentința de condamnare a inculpaților nr. 673/2008 a Tribunalului București.

Pe de altă parte, nici

critica formulată cu privire la aspectul procedural al verificării în sensul că

inculpații n-au avut un „ultim cuvânt al inculpatului” nu este fondată.

Din examinarea încheierii

atacate rezultă că instanța a făcut verificarea arestării inculpaților conform

dispozițiilor art. 160

b

C. proc. pen., că în cursul dezbaterii

inculpații au avut parte de asistență juridică conform legii, apărătorii au pus

concluzii favorabile inculpaților, apărările fiind însă respinse motivat de

instanță. Mai mult, din conținutul încheierii rezultă că separat de susținerile

apărătorilor inculpații au fost invitați să-și susțină cauza chiar dacă

potrivit art. 160

b

C. proc. pen., acest lucru nu este obligatoriu

atâta vreme cât inculpații au beneficiat de apărare calificată.

Așa fiind, Înalta Curte, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge

recursurile inculpaților E.M.V., E.N., R.F., S.M.E., I.I.N. și I.M. împotriva

încheierii atacate și-i va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații E.M.V., E.N., R.F., S.M.E., I.I.N. și I.M.

împotriva încheierii din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 37015/3/2007.

Obligă recurenții inculpați

E.M.V., E.N., S.M.E., I.I.N. și I.M. să plătească statului suma de câte 140 lei

cheltuieli judiciare, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar

pe recurentul inculpat R.F. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 septembrie 2008.