ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3653/2007

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea dată în

ședința publică de la 1 iunie 2007 Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, a menținut starea de arest a inculpaților K.B., T.G. și T.A.M.

Pentru a dispune astfel,

instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 300

2

C. proc. pen., raportat la art. 160

b

C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri

au declarat recurs inculpații K.B. și T.A.M. solicitând revocarea măsurii

arestării preventive.

Recursul nu este fondat.

În ședința publică de la 22

mai 2007 au avut loc dezbaterile asupra fondului (apelul inculpaților împotriva

sentinței penale nr. 154 din 6 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală), instanța a amânat pronunțarea la 29 mai, 31

mai 2007 iar la data de 1 iunie 2007 a menținut măsura arestării preventive a

celor doi inculpați, prin sentința pronunțată ulterior fiind, de asemenea

menținută.

Verificând legalitatea și

temeinicia arestării preventive a apelanților inculpați, în mod corect s-a

reținut că se mențin temeiurile care au determinat arestarea inculpaților și se

impune în continuare privarea de libertate a acestora, fiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 143 și 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că

pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina

inculpaților este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate ar

prezenta pericol concret pentru ordinea publică, în raport de natura și

gravitatea infracțiunii, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, precum

și față de datele ce caracterizează persoana inculpaților, existând temerea că

în libertate, inculpații vor săvârși și alte fapte prevăzute de legea penală.

Neschimbându-se temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu pot fi revocate

aceste măsuri.

În temeiul art. 385

15

C. proc. pen., vor fi respinse recursurile ca nefondate.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., vor fi obligați recurenții la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații K.B. și T.A.M. împotriva încheierii din 1

iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul

nr. 33495/3/2005.

Obligă recurenții inculpați

la plata sumei de câte 140 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă

bulgară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 iulie 2007.