ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2162/2007

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 3 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 33495/3/2005, s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpaților K.B. și T.G., în temeiul art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a acestora. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpații K.B.

și T.G. au declarat recurs, solicitând judecarea lor în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Totodată, conform alin. (3) al aceluiași articol „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive”.

În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților. Înalta Curtea apreciază că în raport de modul de concepere a activității infracționale (s-au asociat și au sprijinit grupul infracțional pe care l-au constituit) de împrejurările comiterii faptelor, de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpați prin săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave (trafic de droguri de mare risc) precum și în raport de atitudinea lor procesuală, lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol social pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție.

Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că ar putea persista în sfidarea legii. Faptul că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză nu alterează prezumția de nevinovăție, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii precum și în prevederile art. 5, paragraful 3 din C.E.A.D.O.L.F. Toate aceste aspecte justifică poziția instanței de apel, în sensul menținerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1), pct. 1 lit. l) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații K.B. și T.G.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații K.B. și T.G. împotriva încheierii din 3 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 33495/3/2005 (nr. vechi 905/2007). Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 140 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limba turcă pentru recurentul inculpat K.B. se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2007.