ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2162/2007

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 aprilie

2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 33495/3/2005,

s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpaților K.B. și T.G.,

în temeiul art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3)

C. proc. pen.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel București a reținut că, verificând legalitatea și temeinicia

arestării preventive a inculpaților,  s-a constatat că temeiurile care au stat

la baza luării acestei măsuri subzistă, impunându-se în continuare privarea de

libertate a acestora.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal,

inculpații

K.B. și T.G.

au

declarat recurs, solicitând judecarea lor în stare de libertate, întrucât nu

prezintă pericol pentru ordinea publică.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Totodată, conform alin. (3)

al aceluiași articol „când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive”.

În cauză, așa cum rezultă

din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor

dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de

drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă,

impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Înalta Curtea apreciază că

în raport de modul de concepere a activității infracționale (s-au asociat și au

sprijinit grupul infracțional pe care l-au constituit) de împrejurările

comiterii faptelor, de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpați

prin săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave (trafic de droguri de mare

risc) precum și în raport de atitudinea lor procesuală, lăsarea în libertate a

acestora prezintă pericol social pentru ordinea publică prin crearea unui

sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de

justiție.

Pe de altă parte, asemenea

fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul

infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că ar putea persista în sfidarea

legii.

Faptul că a fost pronunțată o

hotărâre de condamnare în cauză nu alterează prezumția de nevinovăție, limitarea

libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii precum și în

prevederile art. 5, paragraful 3 din C.E.A.D.O.L.F.

Toate aceste aspecte justifică

poziția instanței de apel, în sensul menținerii arestării preventive, astfel că

Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1), pct.

1 lit. l) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații

K.B.

și T.G.

În temeiul dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații K.B. și T.G. împotriva încheierii din 3

aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul

nr. 33495/3/2005 (nr. vechi 905/2007).

Obligă recurenții inculpați

la plata sumelor de câte 140 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat,

din care sumele de câte 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de

limba turcă pentru recurentul inculpat K.B. se va plăti din fondul Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 aprilie 2007.