ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4823/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 iulie

2005, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. 50/P/Ap/2005, printre

altele, s-a dispus, menținerea stării de arest a inculpaților L.M. și T.P., în

temeiul art. 300

2

C. proc. pen., combinat cu art. 160

b

alin.

(1) și (3) din același cod.

Pentru a hotărî astfel, Curtea

de Apel Brașov a reținut că, verificând legalitatea și temeinicia arestării

preventive a inculpaților, s-a constatat că temeiuri care au stat la baza

luării acestei măsuri subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a

acestora.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, inculpații L.M. și T.P. au declarat recurs, solicitând

judecarea în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea

publică.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs, invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

și art. 385

7

,

alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile declarate de inculpați sunt

nefondate, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

De asemenea, conform alin.

(3) al aceluiași articol „când instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin

încheiere motivată, menținerea arestării preventive”.

În cauză, așa cum rezultă

din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor

dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de

drept [(art. 136 alin. (1), art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen.)] care

au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în

continuare privarea de libertate a inculpaților.

Înalta Curte apreciază că în

raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările

comiterii faptelor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpați

prin săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave (omor deosebit de grav și

lipsire de libertate), lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol social

concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și

neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție.

Pe de altă parte, asemenea

fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul

infracțional și ar creea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea

legii.

Faptul că a fost pronunțată

o hotărâre de condamnare în cauză nu alertează prezumția de nevinovăție,

limitarea libertății persoanelor încadrându-se în dispozițiile legii, fiind,

totodată, și în concordanță cu prevederile art. 5 din C.A.D.O.L.F.

Toate aceste aspecte

justifică dispoziția instanței de apel, în sensul menținerii arestării

preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații L.M. și T.P.

În baza art. 192, alin. (2) C.

proc. pen., inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații L.M. și T.P. împotriva încheierii din 29

iulie 2005 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 50/P/Ap/2005.

Obligă recurenții inculpați

să plătească suma de câte 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul

de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 august 2005.