ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5429/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 septembrie

2005 a Curții de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, pronunțată în

dosarul nr. 328/P/MF/Ap/2005, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților

F.D.L.

și

J.A

.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel Brașov, verificând actele și lucrările dosarului, a constatat că

temeiurile de fapt și de drept ale arestării preventive nu s-au modificat sau

încetat, astfel că s-a dispus menținerea în continuare a stării de arest a

inculpaților.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, inculpații au declarat recurs.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, constată că recursurile

declarate de inculpați sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi

dezvoltate în continuare.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

De asemenea, conform alin.

(3) al aceluiași articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive”.

În cauză, așa cum rezultă,

din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor

dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de

drept [(art. 136 alin. (1), art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen.)] care

au stat la baza luării măsurii arestării preventive, față de cei doi inculpați,

subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a acestora.

Înalta Curte apreciază că în

raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările

comiterii faptelor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpați

prin săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave (tâlhărie), lăsarea în

libertate a acestora prezintă pericol social concret pentru ordinea publică,

prin crearea unei sentiment al insecurității și neîncredere în buna desfășurare

a actului de justiție.

Pe de altă parte, asemenea

faptă neurmată de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul

infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea

legii.

Toate aceste aspecte

justifică dispoziția instanței (Curtea de Apel Brașov), în sensul menținerii

arestării preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații J.A. și F.D.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avansându-se din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații J.A. și F.D. împotriva încheierii din 9 septembrie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosar nr. 328/P/MF/Ap/2005.

Obligă recurenții inculpați

la plata sumei de câte 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 20 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 septembrie 2005.