ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 233/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 28 decembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 4060/2005, s-a menținut starea de arest a inculpatelor A.D. și P.G. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București, verificând actele și lucrările dosarului, a constatat că temeiurile de fapt și de drept ale arestării preventive nu s-au modificat sau încetat, astfel că s-a dispus menținerea în continuare a stării de arest a inculpatelor. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatele au declarat recurs. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, constată că recursurile declarate de inculpate, sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea. De asemenea, conform alin. (3) al aceluiași articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive”. În cauză, așa cum rezultă, din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept [(art. 136 alin. (1), art. 143, art. 148 lit. h) C. proc. pen.)] care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de cele două inculpate, subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a acestora.

Înalta Curte apreciază că în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptelor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpate prin săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, prevăzute și pedepsite de Legea nr. 143/2000, lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurarea actului de justiție. Pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitoarelor impresia că pot persista în sfidarea legii. Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței (Curtea de Apel București), în sensul menținerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele A.D. și P.G. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele inculpate vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele A.D. și P.G. împotriva încheierii din 28 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 4060/2005. Obligă recurentele inculpate la plata sumei de câte 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2006.