ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 233/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 28 decembrie 2005,

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie,

pronunțată în dosarul nr. 4060/2005, s-a menținut starea de arest a

inculpatelor A.D. și P.G.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de

Apel București, verificând actele și lucrările dosarului, a constatat că

temeiurile de fapt și de drept ale arestării preventive nu s-au modificat sau

încetat, astfel că s-a dispus menținerea în continuare a stării de arest a

inculpatelor.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal, inculpatele au declarat recurs.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu cauza, constată că recursurile declarate de

inculpate, sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în

continuare.

Potrivit art. 160

b

alin.

(1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control

judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea.

De asemenea, conform alin. (3) al

aceluiași articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive”.

În cauză, așa cum rezultă, din

încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor

dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de

drept [(art. 136 alin. (1), art. 143, art. 148 lit. h) C. proc. pen.)] care au

stat la baza luării măsurii arestării preventive față de cele două inculpate,

subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a acestora.

Înalta Curte apreciază că în raport

de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii

faptelor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpate prin

săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, prevăzute și pedepsite de Legea nr.

143/2000, lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol social concret

pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și

neîncredere în buna desfășurarea actului de justiție.

Pe de altă parte, asemenea fapte,

neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și

ar crea făptuitoarelor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Toate aceste aspecte justifică

dispoziția instanței (Curtea de Apel București), în sensul menținerii arestării

preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatele A.D. și P.G.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentele inculpate vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare

către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu avansându-se din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatele A.D. și P.G. împotriva încheierii din 28 decembrie

2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și familie, pronunțată în dosarul nr. 4060/2005.

Obligă recurentele inculpate la

plata sumei de câte 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din

care, suma de câte 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 ianuarie 2006.