ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5319/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 28 august 2006,

pronunțată în dosarul nr. 23510/3/2006, Curtea de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus printre altele, menținerea

stării de arest a inculpaților

M.G.M.

și

M.G.M.

fiind respinse cererile de

revocare și înlocuire a măsurii arestării preventive.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în esență, că temeiurile care au fost avute în vedere

la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și impun în continuare

privarea de libertate a inculpaților.

Potrivit art. 300

2

C.

proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată

este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia

arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

din același cod.

Prin încheierea atacată, instanța de

apel, constatând că dispozițiile art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.,

sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că

inculpații au comis infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, a

dispus menținerea arestării preventive.

Potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F.

fi lipsită de libertate, inculpații au fost inițial arestați în vederea aducerii

lor în fața autorităților judiciare competente, existând motive temeinice de a

bănui că au comis o infracțiune.

Ulterior, măsura arestării a fost

menținută în baza condamnării de un tribunal competent, în speță Tribunalul

București, care i-a condamnat pe cei doi inculpați la pedepse privative de

libertate pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Chiar dacă sentința pronunțată nu a rămas

definitivă, menținerea arestării preventive este justificată, inculpații fiind trimiși

în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare

de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret

pentru ordinea publică.

Constatând că sunt întrunite atât cerințele

art. 300

2

și ale art. 160

b

alin. (3), precum și ale art. 5

pct. 1 lit. a) și c) din C.E.D.O., recursurile declarate vor fi respinse, ca

nefondate, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații M.G.M. și M.G.M. împotriva încheierii din 28 august 2006

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în dosarul nr. 23510/3/2006 (nr. 1640/2006).

Obligă recurenții inculpați la plata

sumelor de câte 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de

câte 40 lei, reprezentând onorariile pentru apărătorul desemnat din oficiu, se

vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15

septembrie 2006.