ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5319/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 28 august 2006, pronunțată în dosarul nr. 23510/3/2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus printre altele, menținerea stării de arest a inculpaților M.G.M. și M.G.M. fiind respinse cererile de revocare și înlocuire a măsurii arestării preventive. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b din același cod.

Prin încheierea atacată, instanța de apel, constatând că dispozițiile art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpații au comis infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive. Potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F. fi lipsită de libertate, inculpații au fost inițial arestați în vederea aducerii lor în fața autorităților judiciare competente, existând motive temeinice de a bănui că au comis o infracțiune. Ulterior, măsura arestării a fost menținută în baza condamnării de un tribunal competent, în speță Tribunalul București, care i-a condamnat pe cei doi inculpați la pedepse privative de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Chiar dacă sentința pronunțată nu a rămas definitivă, menținerea arestării preventive este justificată, inculpații fiind trimiși în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 300 2 și ale art. 160 b alin. (3), precum și ale art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din C.E.D.O., recursurile declarate vor fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.G.M. și M.G.M. împotriva încheierii din 28 august 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 23510/3/2006 (nr. 1640/2006). Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 40 lei, reprezentând onorariile pentru apărătorul desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 septembrie 2006.