ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4675/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 4 iulie 2006,

Curtea de Apel București, având pe rol soluționarea apelurilor Parchetului de

pe lângă Tribunalul București și inculpaților M.G.M. și M.G.M. împotriva

sentinței penale nr. 410/2006 a Tribunalului București, a dispus în baza art. 300

2

și art. 160

b

C. proc. pen., menținerea arestării preventive a

inculpaților M.G.M. și M.G.M.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

motivat că au fost avute în vedere temeiurile care au stat la baza luării

măsurii preventive, respectiv faptul că în cauză există indicii temeinice că

inculpații au comis infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

care este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate

ar prezenta pericol pentru ordinea publică caz de arestare preventivă prevăzut

de art. 148 lit. h) C. proc. pen.

Împotriva încheierii au declarat

recurs inculpații arestați care critică încheierile atacate pentru că a

menținut starea de arest a acestora și solicită casarea acesteia și revocarea

măsurii arestării preventive.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 160

b

alin.

(1) și (3) C. proc. pen., când instanța care în cursul judecății verifică

periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive, constată că temeiurile

care au determinat arestarea, impun în continuare privarea de libertate sau că

există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, aceasta dispune prin

încheiere motivată menținerea arestării preventive.

În cauză, instanța care a menținut

arestarea inculpaților, a constat în mod corect că temeiurile care au determinat

arestarea nu s-au schimbat. Există indicii temeinice că inculpații au comis

infracțiunea de trafic de droguri, în acest sens motivând și sentința penală nr.

410 din 5 aprilie 2006 prin care inculpații au fost condamnați la pedeapsa

închisorii.

Concomitent aceștia se află în

situația prevăzută de art. 148 lit. h) C. proc. pen., astfel că instanța Curții

de Apel a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 160

b

alin. (1)

și (3) C. proc. pen.

Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile inculpaților pe care-i va

obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații M.G.M. și M.G.M. împotriva încheierii din 4 iulie 2006

pronunțată de Cutea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, în dosar nr. 23510/3/2005 (nr. vechi 1640/2006).

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 120 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 40

lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 iulie 2006.