ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4223/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin încheierea din 29 iulie 2004,

pronunțată în dosarul nr. 2566/2004, Curtea de Apel București, secția I penală,

a menținut arestarea preventivă a inculpaților R.E.M. și I.M.

S-a fixat termen la 25 august 2004

pentru soluționarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

București și de inculpați.

Împotriva acestei încheieri,

inculpata R.E.M. a declarat recurs, care nu a fost motivat, în scris.

În motivele orale susținute în

instanță, recurenta, prin apărător, a apreciat că menținerea măsurii arestării

preventive nu are nici un temei probator în sensul prevăzut de art. 143 și art.

148 C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând întreaga

cauză sub toate aspectele, constată că recursul este nefondat, pentru motivele

ce urmează:

Potrivit art. 300

2

C.

proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, publicată în

(M. Of. nr. 748/26.10.2003), în cauzele în care inculpatul este arestat,

instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății,

legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

.

În conformitate cu prevederile art.

160

b

alin. (3), astfel cum au fost modificate prin aceeași ordonanță

de urgență, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea

impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care

justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată,

menținerea arestării preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de

apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză,

pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpata a comis fapta de

trafic ilicit de droguri de mare risc, iar lăsarea în libertate a acestuia

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea

arestării preventive.

Înalta Curte reține că încheierea

instanței de apel este legală și justificată.

Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de

libertate, inculpata R.E.M. a fost inițial arestată în vederea aducerii sale în

fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui

că a săvârșit o infracțiune (lit. c).

Ulterior, măsura arestării a fost

menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [art. 5 pct.

1 lit. a) din Convenție)] în speță, în temeiul condamnării inculpatei R.l.M. la

pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C.

pen., pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală

nr. 779 din 8 iunie 2004.

Chiar dacă sentința nu a rămas,

încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpatei este

justificată, aceasta fiind trimisă în judecată pentru o infracțiune pentru care

legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și existând probe certe

că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Constatând că sunt întrunite atât

cerințele art. 300

2

și ale art. 160

b

alin. (3) C. proc.

pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpată.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 800.000 lei, din care suma de 200.000 lei, reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata R.M.E. împotriva Încheierii din 29 iulie 2004 a Curții de

Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 2566/2004.

Obligă pe recurenta inculpată la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 august 2004.