ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6563/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 25 octombrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 3675/2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a dispus menținerea stării de arest a inculpaților B.H.G. și C.J.O. trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și introducerea în țară de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 143/2000. În motivarea acestei încheieri s-a arătat că se impune menținerea stării de arest, întrucât măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri se mențin și în prezent, că inculpații au comis fapte prevăzute de legea penală pedepsite de lege cu pedepse mai mari de 4 ani și față de natura și gravitatea faptei comise.

Împotriva acestei încheierii au declarat recurs inculpatul B.H.G. și C.J.O., pe care au criticat-o cu privire la greșita menținere a măsurii arestării preventive, întrucât în cauză nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, solicitând revocarea acesteia. Recursurile sunt nefondate. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri. În cauză, verificând actele și lucrările de la dosar, respectiv mandatele de arestare preventivă se constată că temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 C. proc.

pen., respectiv infracțiunile sunt flagrante, există temerea că inculpații vor mai săvârși infracțiuni, există circumstanțe agravante în cauză, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni este mai mare de 2 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică. Analizând recursurile declarate de inculpați, raportat la cele mai sus arătate, se constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și anume: nu au dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță prin care s-a reținut vinovăția acestora pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanța de apel.

Față de această situație, urmează a se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive și că, pe cale de consecință, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere. În legătură cu criticile invocate de inculpatul B.H.G. în memoriul depus la dosar este de observat că acestea vizează aspecte ce țin de soluționarea în fond a cauzei și care urmează a fi valorificate de acesta cu ocazia judecării apelului. În consecință, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și a fi respinse ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și respectiv alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.H.G. și C.J.O., împotriva încheierii din 25 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 3675/2004. Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă portugheză, D.M.I., se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2004.