ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4569/2004

Asupra recursurilor penale de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 24 august 2004,

pronunțată în dosarul nr. 571/2004, Curtea de Apel București, secția a II–a

penală, investită cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București și de inculpații V.E., N.G., S.I., D.K., K.A. și H.H. împotriva

sentinței penale nr. 1314 din 22 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul

București secția I penală, a menținut starea de arest a inculpaților, în

conformitate cu prevederile art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

Curtea de Apel a constatat că, în

raport de gravitatea faptelor comise și de persoana inculpaților, măsura

arestării preventive luată împotriva acestora și menținută în cursul judecății,

este legală și temeinică, iar pentru buna desfășurare a procesului se impunea

menținerea ei.

Împotriva acestei încheieri au

declarat recurs inculpații N.G., S.I., D.K., K.A. și H.H., solicitând casarea

dispoziției privind menținerea stării de arest preventiv, pentru următoarele

motive:

- nu există probe care să ateste

vinovăția lor;

- starea sănătății nu le permite a

fi tratați în penitenciar.

- temeiurile care au determinat

luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin.

- nu există probe certe că lăsarea

lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, dat fiind

că durata arestării preventive a depășit un termen rezonabil.

Recursurile sunt nefondate.

Inculpații au fost trimiși în

judecată și condamnați, în primă instanță la diferite pedepse privative de

libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri, fapte

prevăzute și pedepsite de art. 2 și art. 9 din Legea nr. 143/2000. Acest act

normativ sancționează respectivele infracțiuni cu pedepse privative de

libertate cuprinse între 3 ani și 20 de ani. Parchetul de pe lângă Tribunalul

București a declarat apel împotriva sentinței instanței de fond, criticând,

printre altele și greșita individualizare a pedepselor, pe care le-a considerat

prea mici, în raport de pericolul social deosebit de ridicat al faptelor

reținute în sarcina inculpaților.

Având în vedere cele de mai sus,

Curtea apreciază că încheierea recurată este legală și temeinică, instanța

menținând corect starea de arest preventiv a inculpaților.

S-au avut în vedere atât

dispozițiile art. 160

b

C. proc. pen., cât și cele prevăzute de art.

136 – art. 148 C. proc. pen.

Apărările inculpaților referitoare

la greșita încadrare juridică a faptelor, la greșita apreciere a probelor ori

la starea precară a sănătății lor, urmează a fi verificate de Curtea de Apel,

cu ocazia analizării temeiniciei și legalității hotărârii instanței de fond.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile, menținând

încheierea atacată.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații N.G., S.I., D.K., K.A. și H.H. împotriva încheierii din

24 august  2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

în dosar nr. 571/2004.

Obligă pe recurenții inculpați N.G.,

D.K., K.A. și H.H. la plata sumei de câte 600.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, iar pe inculpatul S.I. la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de

avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Onorariile cuvenite interpretului de

limba turcă pentru traducerea lucrărilor inculpaților D.K. și K.A. se vor plăti

din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 septembrie 2004.