ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3999/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 111 din 23

ianuarie 2004, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul S.I., la 12 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante, prevăzută

de art. 2 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. și la 8 ani

închisoare pe inculpatul N.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva sentinței, inculpații au

declarat apel, în curs de judecată la Curtea de Apel București.

Prin încheierea de ședință din 6

iulie 2004, Curtea de Apel București a respins cererile de liberare provizorie

sub control judiciar formulată de cei doi inculpați, ca inadmisibilă, cu

privire la inculpatul S.I. și ca nefondată cu privire la inculpatul N.G.,

dispunând menținerea stării de arest preventiv.

Instanța a considerat că nu au

dispărut temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive,

conform art. 160

b

C. proc. pen.

Împotriva încheierii au declarat recurs

în termen ambii inculpați, susținând că nu se mai justifică menținerea

arestării preventive, în raport de natura faptelor comise, iar persoana lor,

neprezentând pericol pentru ordinea publică.

Au susținut, de asemenea, că este

posibilă liberarea sub control judiciar, fiind îndeplinite condițiile cerute de

dispozițiile art. 160

2

C. proc. pen.

Motivele nu sunt întemeiate, iar

recursul nefondat și urmează a fi respins.

Curtea constată că se mențin

temeiurile ce au impus luarea măsurii arestării preventive conform art. 160

b

C. proc. pen.

Măsura arestării preventive a fost

determinată de natura și gravitatea faptelor comise, trafic de stupefiante, de

caracterul repetat al infracțiunilor ce fac obiectul judecății, cât și de

persoana inculpaților fiind întrunite condițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen.

Se constată că măsura a fost

prelungită și menținută în mod legal de tribunal și curtea de apel, inculpații

fiind de altfel condamnați la 8 și respectiv 12 ani închisoare.

Împrejurarea invocată cu privire la

neaplicarea art. 13 C. pen., privind legea mai favorabilă, nu constituie, prin

ea însăși, un temei al revocării arestării preventive, ci este o problemă de

aplicare a legii, care, în prezent, este de competența instanței de apel.

Cu privire la liberarea sub control

judiciar, se constată că în mod temeinic și legal, curtea de apel a respins

cererile inculpaților, neputând a se dispune această măsură, în raport de

natura faptelor comise, dar și de împrejurarea că inculpatul S.I. este

recidivist, fiind exceptat conform art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen.

Față de aceste motive, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile

vor fi respinse, ca nefondate, iar inculpații obligați la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații S.I. și N.G. împotriva încheierii pronunțată în data de

6 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr.

571/2004.

Obligă pe recurenți să plătească statului

câte 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 iulie 2004.