ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3999/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 111 din 23 ianuarie 2004, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul S.I., la 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. și la 8 ani închisoare pe inculpatul N.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Împotriva sentinței, inculpații au declarat apel, în curs de judecată la Curtea de Apel București. Prin încheierea de ședință din 6 iulie 2004, Curtea de Apel București a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulată de cei doi inculpați, ca inadmisibilă, cu privire la inculpatul S.I.

și ca nefondată cu privire la inculpatul N.G., dispunând menținerea stării de arest preventiv. Instanța a considerat că nu au dispărut temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, conform art. 160 b C. proc. pen. Împotriva încheierii au declarat recurs în termen ambii inculpați, susținând că nu se mai justifică menținerea arestării preventive, în raport de natura faptelor comise, iar persoana lor, neprezentând pericol pentru ordinea publică. Au susținut, de asemenea, că este posibilă liberarea sub control judiciar, fiind îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 160 2 C. proc. pen. Motivele nu sunt întemeiate, iar recursul nefondat și urmează a fi respins. Curtea constată că se mențin temeiurile ce au impus luarea măsurii arestării preventive conform art. 160 b C. proc.

pen. Măsura arestării preventive a fost determinată de natura și gravitatea faptelor comise, trafic de stupefiante, de caracterul repetat al infracțiunilor ce fac obiectul judecății, cât și de persoana inculpaților fiind întrunite condițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen. Se constată că măsura a fost prelungită și menținută în mod legal de tribunal și curtea de apel, inculpații fiind de altfel condamnați la 8 și respectiv 12 ani închisoare. Împrejurarea invocată cu privire la neaplicarea art. 13 C. pen., privind legea mai favorabilă, nu constituie, prin ea însăși, un temei al revocării arestării preventive, ci este o problemă de aplicare a legii, care, în prezent, este de competența instanței de apel.

Cu privire la liberarea sub control judiciar, se constată că în mod temeinic și legal, curtea de apel a respins cererile inculpaților, neputând a se dispune această măsură, în raport de natura faptelor comise, dar și de împrejurarea că inculpatul S.I. este recidivist, fiind exceptat conform art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen. Față de aceste motive, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse, ca nefondate, iar inculpații obligați la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.I. și N.G. împotriva încheierii pronunțată în data de 6 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 571/2004. Obligă pe recurenți să plătească statului câte 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 iulie 2004.