ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4947/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 782 din 8 iunie 2004, Tribunalul București a dispus în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului N.M. la 11 ani închisoare, cu art. 71 – art. 64 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., conform art. 65 C. pen. În baza art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 146/2001 a Judecătoriei sectorului 3 București, urmând ca în final inculpatul să execute 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a computat prevenția inculpatului și s-a menținut starea de arest. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul Șt.G. la 10 ani închisoare cu art. 71 – art. 64 C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b), conform art. 65 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a computat prevenția inculpatului de la 29 august 2001 la zi și s-a menținut starea de arest. În baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 439 C. pen., s-a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 39,69 gr. heroină. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut faptul că la data de 15 mai 2001, organele de poliție, în baza autorizației legale, au efectuat o percheziție domiciliară inculpatului Șt.G., în urma căreia s-au găsit droguri, respectiv heroină.

Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că persoanele găsite în locuință în cadrul percheziției efectuate, respectiv și inculpatul N.M., se ocupau cu traficul de droguri sau consum de droguri. Împotriva sentinței ambii inculpați au declarat apel. Inculpatul Șt.G., critică sentința pentru greșita sa condamnare, solicitând aplicarea în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar solicită o redozare a cuantumului de pedeapsă. Inculpatul N.M., critică sentința apelată cu privire la greșita sa condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, întrucât el este doar consumator. Prin decizia penală nr. 590 din 5 august 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de inculpatul N.M.

și în baza dispozițiilor art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 146/2001 a Judecătoriei sectorului 3, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Recursul declarat de inculpatul Șt.G. a fost respins ca nefondat. Împotriva deciziei penale susmenționată inculpații N.M. și Șt.G. au declarat recurs, reiterându-se motivele formulate în cererea introductivă. Examinând recursurile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea nu sunt fondate. Din analiza materialului probator administrat în cauză se constată că instanțele de judecată, cu modificările survenite, au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, iar încadrarea juridică a faptelor săvârșite este temeinică și legală.

Susținerea inculpatului Șt.G. privind nevinovăția sa este infirmată de declarațiile date de martorii audiați în cauză. Astfel numitul Șt.B. a făcut precizarea că fratele său comercializează droguri și că „l-a văzut în nenumărate rânduri având doze de heroină asupra sa pe care le vindea contra sumei de 100.000 lei la geamul balconului din apartamentul în care locuiește”. De asemenea, deși inculpatul N.M. nu a recunoscut săvârșirea faptei, vinovăția sa a fost stabilită prin declarațiile date de martorii Z.C., G.A. și C.M. care au declarat că au cumpărat doze de heroină de la un băiat M. zis „C.” identificat în prezența inculpatului. Cât privește individualizarea pedepselor se constată că acestea au fost făcute în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen.

Au fost avute în vedere criteriile generale de stabilire și aplicare a pedepselor referitoare la pericolul social concret al faptei comise, la împrejurările în care inculpații au acționat, atitudinea oscilantă și lipsa de regret manifestată, care sunt de natură să aprecieze că motivul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este neîntemeiat. Prin cuantumul și modul de executare dispus pedepsele aplicate inculpaților sunt în măsură să prevină săvârșirea de fapte penale în viitor și să asigure reeducarea inculpaților în spiritul valorilor sociale încălcate, asigurând astfel și realizarea scopului sancțiunii penale astfel cum este el prevăzut de art. 52 C. pen. Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu sunt alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursurile ca nefondate.

Recurenții vor fi obligați să plătească statului cheltuieli judiciare, onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiției. Văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.M. și Șt.G. împotriva deciziei penale nr. 590 din 6 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive a inculpatului N.M. de la 15 mai 2001 la 4 octombrie 2004, iar pentru inculpatul Șt.G., de la 29 august 2001 la 4 octombrie 2004. Obligă pe inculpați la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 octombrie 2004.