ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4947/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 782

din 8 iunie 2004, Tribunalul București a dispus în baza art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnarea

inculpatului N.M. la 11 ani închisoare, cu art. 71 – art. 64 C. pen. și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., conform

art. 65 C. pen.

În baza art. 83 C. pen.,

revocă suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 146/2001 a Judecătoriei sectorului 3 București, urmând ca

în final inculpatul să execute 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

computat prevenția inculpatului și s-a menținut starea de arest.

În baza art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul Șt.G. la 10 ani închisoare cu

art. 71 – art. 64 C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b), conform art. 65 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

computat prevenția inculpatului de la 29 august 2001 la zi și s-a menținut

starea de arest.

În baza art. 118 lit. e) C.

pen. și art. 439 C. pen., s-a dispus confiscarea și distrugerea cantității de

39,69 gr. heroină.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut faptul că la data de 15 mai 2001, organele de

poliție, în baza autorizației legale, au efectuat o percheziție domiciliară

inculpatului Șt.G., în urma căreia s-au găsit droguri, respectiv heroină.

Din probele administrate în

cauză, instanța a reținut că persoanele găsite în locuință în cadrul

percheziției efectuate, respectiv și inculpatul N.M., se ocupau cu traficul de

droguri sau consum de droguri.

Împotriva sentinței ambii

inculpați au declarat apel.

Inculpatul Șt.G., critică

sentința pentru greșita sa condamnare, solicitând aplicarea în raport de

dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar solicită

o redozare a cuantumului de pedeapsă.

Inculpatul N.M., critică

sentința apelată cu privire la greșita sa condamnare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri, întrucât el este doar consumator.

Prin decizia penală nr. 590

din 5 august 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis

apelul declarat de inculpatul N.M. și în baza dispozițiilor art. 83 C. pen.,

s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 146/2001 a Judecătoriei sectorului 3,

inculpatul urmând a executa pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Recursul declarat de

inculpatul Șt.G. a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei penale

susmenționată inculpații N.M. și Șt.G. au declarat recurs, reiterându-se

motivele formulate în cererea introductivă.

Examinând recursurile,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea nu sunt fondate.

Din analiza materialului

probator administrat în cauză se constată că instanțele de judecată, cu

modificările survenite, au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția

inculpaților, iar încadrarea juridică a faptelor săvârșite este temeinică și

legală.

Susținerea inculpatului

Șt.G. privind nevinovăția sa este infirmată de declarațiile date de martorii

audiați în cauză. Astfel numitul Șt.B. a făcut precizarea că fratele său

comercializează droguri și că „l-a văzut în nenumărate rânduri având doze de

heroină asupra sa pe care le vindea contra sumei de 100.000 lei la geamul

balconului din apartamentul în care locuiește”.

De asemenea, deși inculpatul

N.M. nu a recunoscut săvârșirea faptei, vinovăția sa a fost stabilită prin

declarațiile date de martorii Z.C., G.A. și C.M. care au declarat că au

cumpărat doze de heroină de la un băiat M. zis „C.” identificat în prezența

inculpatului.

Cât privește

individualizarea pedepselor se constată că acestea au fost făcute în

conformitate cu prevederile art. 72 C. pen.

Au fost avute în vedere

criteriile generale de stabilire și aplicare a pedepselor referitoare la

pericolul social concret al faptei comise, la împrejurările în care inculpații

au acționat, atitudinea oscilantă și lipsa de regret manifestată, care sunt de

natură să aprecieze că motivul de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 C. proc. pen., este neîntemeiat.

Prin cuantumul și modul de

executare dispus pedepsele aplicate inculpaților sunt în măsură să prevină

săvârșirea de fapte penale în viitor și să asigure reeducarea inculpaților în

spiritul valorilor sociale încălcate, asigurând astfel și realizarea scopului

sancțiunii penale astfel cum este el prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste motive și

constatând din oficiu că nu sunt alte motive de casare, Curtea urmează să

respingă recursurile ca nefondate.

Recurenții vor fi obligați

să plătească statului cheltuieli judiciare, onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiției.

Văzând și dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189

C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații N.M. și Șt.G. împotriva deciziei

penale nr. 590 din 6 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

Deduce din pedepsele

aplicate, timpul arestării preventive a inculpatului N.M. de la 15 mai 2001 la

4 octombrie 2004, iar pentru inculpatul Șt.G., de la 29 august 2001 la 4

octombrie 2004.

Obligă pe inculpați la plata

sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 octombrie 2004.