ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5425/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 143

din 30 ianuarie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a schimbat

încadrarea juridică a faptei din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen., și în baza

acestor din urmă texte de lege, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 80

C. pen., a condamnat pe inculpatul S.M. la 7 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., iar pe

inculpații N.I., B.C. și P.C. la câte 10 ani închisoare și câte 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția pentru

inculpați de la 9 aprilie 2003 la zi.

În temeiul art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus

confiscarea cantității de 1,54 grame heroină în vederea distrugerii potrivit

art. 18 din lege.

În baza art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus

confiscarea sumei de 485.000 lei, respectiv 3.340.000 lei, ambele consemnate la

C.E.C. – Agenția Victoria.

Au fost obligați inculpații

la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

La data de 5 aprilie 2003,

lucrătorii de poliție din cadrul I.G.P.R. – B.C.C.O.A.B. s-au sesizat din

oficiu cu privire la faptul că în imediata apropiere a complexului comercial B.

mai multe persoane neidentificate vând heroină cu prețul de 200.000 – 300.000

lei doza.

În baza sesizării, la datele

de 08 aprilie 2003 și 09 aprilie 2003 au fost efectuate activități de

supraveghere a zonei (intersecția străzilor Râșnov și Popa Nicolae din sectorul

2) ocazie cu care au fost constatate următoarele:

În imediata apropiere a

complexului comercial B. s-au aflat în permanență doi indivizi, unul în vârstă

de aproximativ 45-50 ani, grizonat, îmbrăcat în geacă de culoare neagră și

pantaloni blue-jeans, iar celălalt în vârstă de aproximativ 45-50 ani, ten

măsliniu, îmbrăcat în geacă de culoare neagră și pantaloni gri. Aceștia au fost

contactați pe parcursul întregii perioade de supraveghere de mai multe persoane

care le înmânau diferite sume de bani.

În continuare, cei doi

indivizi făceau semn unui tânăr în vârstă de aproximativ 20-25 ani, înălțime

1,60 – 1,65 m, brunet, care se afla lângă un țarc din tablă și carton situat în

spatele unui bloc, iar acesta lua ceva de la baza țarcului și se deplasa la o

distanță de 20-25 m, unde se întâlnea cu persoanele care luaseră legătura cu

cei doi indivizi și le înmâna acestora obiecte de mici dimensiuni.

În timpul supravegherii

efectuate la data de 08 aprilie 2003 a fost observată o persoană de sex

feminin, în vârstă de 30-35 ani, roșcată, cu părul prins în coadă, îmbrăcată cu

o bluză de culoare roz, vestă neagră și pantaloni blue-jeans, care i-a

contactat atât pe individul grizonat, cât și pe tânărul aflat lângă țarc și

le-a înmânat câte un obiect de dimensiuni mici.

Aspectele surprinse în

cursul supravegherii au fost imortalizate pe bandă video.

Având în vedere cele

constatate, la data de 09 aprilie 2003, în jurul orelor 13,00, s-a procedat la

imobilizarea tânărului care se afla lângă țarc, ocazie cu care acesta a fost

identificat ca fiind inculpatul S.M., în vârstă de 23 ani. În prezența

martorilor asistenți C.M., N.M.R.O. și C.I., la baza țarcului a fost găsită o

cutie „tic-tac” în interiorul căreia se aflau 35 de punguțe din celofan închise

la capăt prin ardere, ce conțineau o substanță pulverulentă. Cu privire la

acestea, inculpatul S.M. a relatat că nu îi aparțin și nu are cunoștință despre

conținutul lor.

Concomitent, la o distanță

de aproximativ 20-25 m de locul în care a fost depistat inculpatul S.M., au

fost imobilizați inculpatul B.C. (individul grizonat) și inculpatul N.I. (cel

cu ten măsliniu). Asupra inculpatului B.C. a fost găsită suma de 485.000 lei,

cu privire la care acesta a arătat că îi aparține.

În momentul imobilizării

celor doi inculpați, doi tineri care se aflau în imediata apropiere a acestora

au fugit, iar unul dintre ei a intrat într-un chioșc și a aruncat jos, lângă

tejghea, un teanc de bancnote.

Cei doi tineri au fost

identificați ca fiind înv. N.G. zis „B.” și N.G. (cel care a intrat în chioșc).

În prezența martorei B.G., vânzătoarea de la chioșc, s-a procedat la numărarea

banilor aruncați de N.G., rezultând suma de 3.440.000 lei. Cu privire la acești

bani N.G. a arătat că i-au fost dați de către înv. N.G. cu puțin timp înainte

de a fi oprit de lucrătorii de poliție, iar înv. N.G. a precizat că banii îi

aparțin și i-a dat lui N.G. pentru a-i duce soției sale.

În timpul desfășurării

activităților descrise anterior, în zonă și-a făcut apariția persoana de sex

feminin care la data de 08 aprilie 2003 a fost observată în timp ce a înmânat

obiecte de mici dimensiuni inculpaților B.C. și S.M. Aceasta a fost

identificată în persoana inculpatei P.C., iar asupra ei a fost găsită suma de

1.200.000 lei.

Din raportul de constatare

tehnico-științifică rezultă că cele 35 de punguțe ridicate cu ocazia realizării

flagrantului conțin 1,26 gr. heroină, care face parte din Tabelul I anexă la

Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpaților N.I.,

B.C. și P.C. de a pune în vânzare heroina prin intermediul inculpatului S.M.,

în zilele de 08 și 09 aprilie 2003 a fost caracterizată ca infracțiune

prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen.

Tribunalul a constatat că

inculpații, împreună, au desfășurat operațiuni specifice circulației drogurilor

de mare risc, ceea ce atrage aplicarea agravantei prevăzută de art. 75 lit. a)

(săvârșirea de 3 sau mai multe persoane) și impune cenzurarea încadrării

juridice a infracțiunii dată prin actul de sesizare, conform dispozițiilor art.

344 C. proc. pen.

Inculpații N.I. și B.C.

încasau banii de la consumatori, în schimbul heroinei ce era distribuită de

inculpatul S.M. și furnizată, în zilele de 08 aprilie 2003 și 09 aprilie 2003

de către inculpata P.C., motiv pentru care în conformitate cu art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 75 lit. a) C. pen.

Având în vedere diviziunea

sarcinilor inculpaților în realizarea de operațiuni privind circulația

drogurilor de mare risc, precum și cooperarea acestora de natură să le

sporească periculozitatea și să releve un grad de pericol social deosebit de

sporit.

Tribunalul, la

individualizarea pedepselor aplicate inculpaților a ținut seama de existența

cauzei de agravare (forma continuată a infracțiunii) și a circumstanței

agravante legale (prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.) astfel că, în

conformitate cu dispozițiile art. 80 alin. (2) C. pen., deși a reținut

circumstanțe atenuante favorabile inculpaților N.I., B.C. și P.C., justificat

de împrejurarea că nu au antecedente penale, dar și de datele de stare civilă

(căsătoriți, copii minori în întreținere), nu le-a dat eficiența juridică

cuvenită.

Tribunalul a constatat că nu

se poate reține în favoarea inculpatului N.I. beneficiul reducerii pedepsei

prevăzut de art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu motivarea că denunțul a fost

formulat de inculpatul N.I. la data de 28 mai 2003, după finalizarea urmăririi

penale în cauza sa, prin emiterea rechizitoriului la data de 26 mai 2003.

A stabilit pentru inculpații

N.I., B.C. și P.C. pedepse reprezentând minimul special prevăzut de lege pentru

infracțiunea săvârșită apreciind că sunt corespunzătoare exigențelor impuse de

art. 52 C. pen.

Cât privește

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului S.M., tribunalul a ținut seama

de atitudinea procesuală sinceră și cooperantă avută pe tot parcursul

procesului penal, de circumstanțele personale subiective ale acestuia, vârsta

tânără, lipsa antecedentelor penale, astfel că a reținut în favoarea acestuia

circumstanțele prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76

lit. a) C. pen., cu referire la art. 80 C. pen., stabilind o pedeapsă sub

minimul special prevăzut de lege.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, prin decizia nr. 215/ A din 24 martie 2003, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpați, cu motivarea că situația de fapt

reținută de prima instanță și care a fost expusă mai sus, concordă cu probele

efectuate în cauză, de asemenea, încadrarea juridică dată faptei este

corespunzătoare, iar pedepsele au fost just individualizate.

Împotriva ambelor hotărâri

cei patru inculpați au declarat recurs și au cerut reducerea pedepselor.

Inculpatul N.I., prin

recursul său, a solicitat și aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu

motivarea că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru

reținerea acestuia.

Recursurile sunt nefondate.

La stabilirea și aplicarea

pedepselor, se ține seama conform art. 72 C. pen., de dispozițiile Părții

generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Raportând pedepsele aplicate

inculpaților, la criteriile de individualizare desprinse din textul enunțat, se

constată că, instanța de fond, contrar celor susținute de inculpați, a făcut o

justă și corectă individualizare a pedepsei având în vedere, deopotrivă, gradul

de pericol social al faptelor, modul și condițiile concrete în care au fost

săvârșite, participația, în concret, a fiecăruia, la comiterea lor, cât și

persoana inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, dar și de

atitudinea manifestată de aceștia pe parcursul procesului penal (nesinceră, cu

excepția inculpatului S.M.).

În ce privește solicitarea

inculpatului N.I. de a se reține în favoarea sa beneficiul prevăzut în art. 16

din Legea nr. 143/2000 privind reducerea la jumătate a limitelor pedepsei

prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, susținând că prin denunț a oferit

informații pe baza cărora a fost identificat un alt traficant de droguri,

aceasta nu poate fi primită.

Art. 16 din Legea nr.

143/2000 prevede că persoana care a comis una din infracțiunile prevăzute de

art. 2 – art. 10, care în timpul urmăririi penale denunță și facilitează

identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane ce au săvârșit

infracțiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor

pedepsei prevăzute de lege.

Rezultă deci, din

prevederile sus-citate că beneficiul reducerii pedepsei se acordă acelor

făptuitori care pe parcursul urmăririi penale realizează acțiuni de colaborare

cu organele de urmărire penală, dorindu-se astfel o ușurare a situației

juridice a celor care au o asemenea conduită.

Din examinarea actelor

dosarului rezultă că, în speță, inculpatul sus-numit a fost trimis în judecată

prin rechizitoriul din 26 mai 2003, iar denunțul său a fost formulat ulterior

acestei date, la 28 mai 2003, astfel că neaplicarea art. 16 din Legea nr.

143/2000 este corectă.

Pentru considerentele

arătate și cum verificând hotărârile atacate prin prisma prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care analizate

din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursurile declarate de

inculpați sunt nefondate și a fi respinse ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații B.C., N.I., P.C. și S.M.

împotriva deciziei penale nr. 215/ A din 24 martie 2004 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 9 aprilie 2003 la 22

octombrie 2004.

Obligă recurenții inculpați

P.C., S.M. și B.C. să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli

judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat

N.I. să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 octombrie 2004.