ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 152/2004

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 555 din 6 iunie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul D.G.L. a fost condamnat în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 14 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 8 ani. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și arestării preventive de la 31 ianuarie 2002, la zi. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. Prin aceeași hotărâre judecătorească, inculpata B.E. a fost condamnată în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 11 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 7 ani.

În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000, inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și arestării preventive de la 31 ianuarie 2002, la zi. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei. În baza art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpații D.G.L. și B.E. a cantității de 2,4 gr. heroină. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare în sumă de câte 3.000.000 lei fiecare, din care câte 450.000 lei reprezintă onorariul apărătorilor din oficiu avansate din fondul Ministerului Justiției. Prin aceeași sentință, a fost condamnat și inculpatul Z.O., în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu art. 37 lit. b) C. pen. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Inculpații B.E.

și D.G.L. se ocupau cu vânzarea heroinei, oferind și seringi și punând la dispoziție imobilul în care locuiau pentru cumpărătorii drogului în vederea injectării lui. Inculpatul D.G.L. deținea heroină și metadonă și pentru consumul propriu. Cu ocazia percheziției efectuată la domiciliul inculpaților la data de 31 ianuarie 2002, organele de poliție au găsit 1,09 gr. metadonă și 2,55 gr. heroină. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces – verbal de sesizare din oficiu, proces – verbal de percheziție domiciliară și corporală, proces – verbal de recunoaștere, raport de constatare tehnico – științifică, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților.

Inculpatul D.G.L. a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, mai puțin faptul de a fi pus imobilul și seringile la dispoziția consumatorilor de droguri. Inculpata B.E. nu a recunoscut comiterea infracțiunilor, pentru care a fost trimisă în judecată. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 394 din 28 iulie 2003, a respins ca nefondate apelurile inculpaților. S-a menținut starea de arest a acestora și s-a prelungit arestarea preventivă pe timp de 30 zile, de la 29 iulie 2003, la 27 august 2003. S-a dedus perioada prevenției la zi, inculpații fiind obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații B.E. și D.G.L. solicitând admiterea acestora, casarea hotărârilor atacate și, în principal, achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin (1) lit. c) C. proc. pen. În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii cuantumului acestora. Temeiul juridic al recursurilor îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. Examinând recursurile, Înalta Curte de Casația și Justiție constată că acestea nu sunt fondate. Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Constatările percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpaților se coroborează cu declarațiile inculpatului D.G.L., care a recunoscut deținerea drogurilor în scopul vânzării și consumului propriu, precum și cu declarațiile martorilor R.G., I.A.V., D.G., P.A., P.S., C.I., C.N.M. și ale coinculpatului Z.O. din care rezultă că inculpații vindeau heroina cu prețul de 150.000 lei doza și le ofereau seringi precum și posibilitatea de a-și injecta drogurile, în curtea sau veranda imobilului lor. În consecință, criticile formulate de condamnați cu privire la greșita lor condamnare, nu pot fi primite, Curtea constatând că aceștia se fac vinovați de faptele deduse judecății, iar condamnarea lor este legală și temeinică.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta s-a făcut cu respectarea criteriilor generale stabilite de art. 72 C. pen., dându-se eficiența cuvenită datelor referitoare la pericolul ridicat al faptelor săvârșite de inculpați, precum și celor privind poziția procesuală oscilantă sau nesinceră a acestora. De asemenea, s-a ținut seama de statutul de recidivist al inculpatului D.G.L., acesta fiind condamnat în repetate rânduri pentru săvârșirea de infracțiuni de furt calificat, în perioada 1995 – 1998. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că, prin cuantumul lor și modalitatea de executare, pedepsele aplicate recurenților inculpați, sunt de natură să asigure reeducarea și prevenirea săvârșirii de fapte penale în viitor, realizându-se scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpați, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., durata reținerii și arestării preventive se va deduce pentru fiecare inculpat din pedeapsa aplicată de la 31 ianuarie 2002, la 13 ianuarie 2004. În baza art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile cuvenite apărătorului din oficiu fiind avansate din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.E. și D.G.L., împotriva deciziei penale nr. 394 din 28 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepse durata reținerii și arestării preventive de la 31 ianuarie 2002, până la 13 ianuarie 2004, pentru fiecare inculpat. Obligă inculpații la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2004.