ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 152/2004

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 555 din 6

iunie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul D.G.L. a fost

condamnat în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen., la pedeapsa de 14 ani închisoare și interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 8 ani.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa

de 4 ani închisoare.

În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., același inculpat a fost condamnat la

pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin.

(1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare și

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.,

pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și arestării preventive de la 31

ianuarie 2002, la zi.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

Prin aceeași hotărâre

judecătorească, inculpata B.E. a fost condamnată în baza art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 11 ani închisoare și interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 7 ani.

În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000,

inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin.

(1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai

grea de 11 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și arestării preventive de la 31

ianuarie 2002, la zi.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatei.

În baza art. 17 alin. (1) și art. 18

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a

dispus confiscarea de la inculpații D.G.L. și B.E. a cantității de 2,4 gr.

heroină.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C.

pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare în sumă de

câte 3.000.000 lei fiecare, din care câte 450.000 lei reprezintă onorariul

apărătorilor din oficiu avansate din fondul Ministerului Justiției.

Prin aceeași sentință, a fost

condamnat și inculpatul Z.O., în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu art. 37

lit. b) C. pen.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpații B.E. și D.G.L. se ocupau

cu vânzarea heroinei, oferind și seringi și punând la dispoziție imobilul în

care locuiau pentru cumpărătorii drogului în vederea injectării lui.

Inculpatul D.G.L. deținea heroină și

metadonă și pentru consumul propriu.

Cu ocazia percheziției efectuată la

domiciliul inculpaților la data de 31 ianuarie 2002, organele de poliție au

găsit 1,09 gr. metadonă și 2,55 gr. heroină.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces – verbal de sesizare din oficiu, proces – verbal de percheziție

domiciliară și corporală, proces – verbal de recunoaștere, raport de constatare

tehnico – științifică, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților.

Inculpatul D.G.L. a recunoscut

săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, mai puțin faptul de a fi pus

imobilul și seringile la dispoziția consumatorilor de droguri.

Inculpata B.E. nu a recunoscut

comiterea infracțiunilor, pentru care a fost trimisă în judecată.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 394 din 28 iulie 2003, a respins ca nefondate

apelurile inculpaților.

S-a menținut starea de arest a

acestora și s-a prelungit arestarea preventivă pe timp de 30 zile, de la 29

iulie 2003, la 27 august 2003.

S-a dedus perioada prevenției la zi,

inculpații fiind obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat,

onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații B.E. și D.G.L. solicitând admiterea acestora,

casarea hotărârilor atacate și, în principal, achitarea în baza dispozițiilor art.

11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin (1) lit. c) C. proc. pen. În

subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul

reducerii cuantumului acestora.

Temeiul juridic al recursurilor îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen.

Examinând recursurile, Înalta Curte

de Casația și Justiție constată că acestea nu sunt fondate.

Din analiza materialului probator administrat

în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au reținut corect situația

de fapt și vinovăția inculpaților, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

reținute în sarcina lor.

Constatările percheziției

domiciliare efectuate la locuința inculpaților se coroborează cu declarațiile

inculpatului D.G.L., care a recunoscut deținerea drogurilor în scopul vânzării

și consumului propriu, precum și cu declarațiile martorilor R.G., I.A.V., D.G.,

P.A., P.S., C.I., C.N.M. și ale coinculpatului Z.O. din care rezultă că

inculpații vindeau heroina cu prețul de 150.000 lei doza și le ofereau seringi

precum și posibilitatea de a-și injecta drogurile, în curtea sau veranda

imobilului lor.

În consecință, criticile formulate

de condamnați cu privire la greșita lor condamnare, nu pot fi primite, Curtea

constatând că aceștia se fac vinovați de faptele deduse judecății, iar

condamnarea lor este legală și temeinică.

În ceea ce privește individualizarea

judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că aceasta s-a făcut cu respectarea criteriilor generale

stabilite de art. 72 C. pen., dându-se eficiența cuvenită datelor referitoare la

pericolul ridicat al faptelor săvârșite de inculpați, precum și celor privind

poziția procesuală oscilantă sau nesinceră a acestora.

De asemenea, s-a ținut seama de

statutul de recidivist al inculpatului D.G.L., acesta fiind condamnat în

repetate rânduri pentru săvârșirea de infracțiuni de furt calificat, în

perioada 1995 – 1998.

Înalta Curte de Casație și Justiție

apreciază că, prin cuantumul lor și modalitatea de executare, pedepsele

aplicate recurenților inculpați, sunt de natură să asigure reeducarea și

prevenirea săvârșirii de fapte penale în viitor, realizându-se scopul prevăzut

de art. 52 C. pen.

Pentru aceste motive și constatând

din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca

nefondate recursurile declarate de inculpați, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., durata reținerii și arestării preventive

se va deduce pentru fiecare inculpat din pedeapsa aplicată de la 31 ianuarie

2002, la 13 ianuarie 2004.

În baza art. 192 alin. (2) și art.

189 C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat, onorariile cuvenite apărătorului din oficiu fiind avansate din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații B.E. și D.G.L., împotriva deciziei penale nr. 394 din 28 iulie

2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepse durata reținerii

și arestării preventive de la 31 ianuarie 2002, până la 13 ianuarie 2004,

pentru fiecare inculpat.

Obligă inculpații la câte 1.500.000

lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13

ianuarie 2004.