ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6173/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 922 din 13 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul I.M.S.A. la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., și la 13 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei. În temeiul art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea a 165,18 grame heroină și 70,65 grame heroină în amestec cu cofeină și fenobarbital rămase după efectuarea analizelor de laborator, în vederea distrugerii (cu excepția contraprobelor). În cauză s-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată arestarea preventivă a acestuia începând cu data de 18 iulie 2003 la zi. Inculpatul a fost obligat la 8.500.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 3 iulie 2003, inculpatul a ieșit din țară prin punctul de trecere a frontierei Otopeni, cu destinația Pakistan, iar la data de 4 iulie 2003 a intrat în această țară prin Aeroportul Internațional Quaid –E – Azam din Karachi.

În continuare, constată instanța, inculpatul s-a deplasat la Islamabad, de unde a procurat 56 capsule conținând heroină, pe care le-a ascuns în corpul său, prin îngurgitare, iar la 17 iulie 2003 a ieșit din Pakistan, cu destinația România, Via Istambul. În ziua de 18 iulie 2003, inculpatul I.M.S.A. a fost reținut pe Aeroportul Internațional Otopeni, de organele de urmărire penală și a fost condus la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca pentru efectuarea unor examene medicale, în vederea depistării drogurilor ascunse în corpul său, în baza autorizației nr. 390/D/2003 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Tribunalul a mai constatat că în timpul efectuării examenului endoscopic, inculpatul și-a extras endoscopul, astfel că manevra nu a mai putut fi continuată, medicul recomandând reexaminarea acestuia la data de 19 iulie 2003. Ulterior inculpatul a fost condus la sediul I.G.P.R., unde, în prezența martorei A.E.M., a recunoscut că în corpul său se află aproximativ 56 capsule, conținând heroină, pe care le-a procurat din Pakistan. În noaptea de 18 iulie 2003, motivează prima instanță, inculpatul a eliminat 28 capsule având forme cilindrice, lungi de 5–6 cm și grosimea de 1,5 cm fiecare, iar ulterior, sub supravegherea polițiștilor, a mai eliminat 28 capsule, toate 56 capsule fiind confecționate artizanal din staniol de culoare aurie și bandă adezivă transparentă.

Din concluziile rapoartelor de constatare tehnico – științifice nr. 365457 din 19 iulie 2003 și nr. 365457/II din 25 iulie 2003, rezultă că cele 56 capsule conțineau cantitatea de 460,99 grame substanță pulverulentă, din care 248,99 grame heroină, iar 212 grame heroină în amestec cu cofeină și fenobarbital. Heroina face parte din tabelului nr. I anexă la Legea nr. 143/2000, pheonobarbitalul face parte din tabelul nr. III anexă la Legea nr. 143/2000, iar cofeina este inclusă pe lista anexă la Decretul nr. 466/1979, care conține substanțele toxice cu regim special.

Curtea de Apel București, secția a II–a penală, prin decizia penală nr. 701/ A din 24 septembrie 2004, a admis apelurile declarate de parchet și de inculpat, a casat sentința cu privire la greșita aplicare a pedepsei complimentare de 8 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., rezultată din contopirea pedepselor de 8 și respectiv 5 ani interzicerea acestor drepturi, pe care o înlătură. În motivarea acestei soluții, curtea a reținut că inculpatului nu i se puteau interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., deoarece acesta este cetățean străin. Hotărârile sus-menționate au fost recurate de inculpatul I.M.S.A. care a solicitat, în principal achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, deoarece s-a autodenunțat înainte de a intra în țară. În subsidiar, inculpatul a cerut reducerea pedepsei având în vedere circumstanțele sale personale și înlăturarea măsurii expulzării, prevăzute de art. 117 C. pen., întrucât are în România doi copii minori în întreținere. Verificând hotărârile atacate pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate și din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Instanțele au reținut o reală situație de fapt, ce nu a fost contestată de inculpat prezentată pe larg în considerentele hotărârilor atacate, iar încadrarea juridică este legală.

În mod just, instanțele au înlăturat apărarea inculpatului prin care a solicitat să fie achitat, deoarece s-a autodenunțat înainte de a intra în țară. Conform art. 15 din Legea nr. 143/2000, nu se pedepsește persoana care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunță autorităților competente participarea la o asociație sau înțelegere în vederea comiterii uneia dintre infracțiunile prevăzute de art. 2 – art. 10, permițând astfel identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți participanți. Inculpatul nu s-a autodenunțat, fiind reținut pe Aeroportul Otopeni, ca urmare a datelor și informațiilor pe care I.G.P.R., D.G.C.C.O.A. le deținea în sensul că acesta urma să introducă în țară o cantitate de droguri pe care o transporta prin îngurgitare.

Mai mult, cu ocazia efectuării examenului endoscopic, mai înainte de obținerea unor date concludente, inculpatul și-a extras endoscopul astfel că manevra nu a mai putut fi continuată. Așa fiind, în mod just instanțele l-au condamnat pe inculpat pentru faptele deduse judecății care au fost dovedite cu prisosință fiind corect reținute. În ceea ce privește individualizarea pedepselor, în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., instanța de fond a reținut corect, în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. În acest cadru, au fost avute în vedere datele personale ale inculpatului, lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală sinceră, pedepsele fiind coborâte sub limitele minime legale, prevăzute de textele sancționatoare.

Astfel fiind, în mod just, în apel, a fost respinsă cererea inculpatului de reducere a pedepselor neputându-se acorda o eficiență sporită circumstanțelor atenuante personale avându-se în vedere gravitatea faptelor comise. Recursul declarat de inculpat este însă întemeiat sub aspectul înlăturării măsurii expulzării prevăzută de art. 117 C. pen. Expulzarea este o măsură de siguranță care se poate lua față de o categorie limitată de persoane, și anume față de cetățenii străini și de persoanele fără cetățenie care nu au domiciliu în țară, în cazul când au săvârșit infracțiuni și instanța de judecată constată că aceștia nu sunt adaptabili condițiilor de viață din țara noastră, prezentând deci pericolul social de a săvârși din nou infracțiuni.

Măsura de siguranță a expulzării, neavând caracter retributiv, ci numai preventiv, adică fiind determinată de starea de pericol a infractorului, ar trebui să se ia față de străini sau față de persoana fără cetățenie care nu are domiciliu în țară, dacă aceștia prezintă o stare de pericol, indiferent care este pedeapsa aplicată. Pentru a putea lua această măsură, instanța trebuie să aibă în vedere și situația personală a inculpatului, dacă acesta are o familie numeroasă și, prin expulzarea lui, ceilalți membrii ai familiei rămân fără sprijin material și moral. Atunci când se ia măsura expulzării, instanțele trebuie călăuzite de spirit umanitar luând această măsură față de persoane singure și mai rar față de persoane cu familie numeroasă.

Or, în speță măsura expulzării s-a luat față de inculpat, deși din conviețuirea acestuia cu A.E.M. au rezultat doi copii: A.I. în vârstă de 8 ani și A.M.F., de 5 ani, care în prezent se află în îngrijirea mamei în comuna Corabia, județul Olt, astfel cum se precizează în referatul de evaluare efectuat de Serviciul de Reintegrare socială și supraveghere de pe lângă Tribunalul București. Luarea măsurii expulzării este greșită, deoarece se ajunge la destrămarea familiei inculpatului, copii acestuia rămânând fără sprijinul său material, fiind expuși suferințelor fizice și morale. Pentru aceste considerente, urmează ca în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să se admită recursul declarat de inculpat, să fie casate în parte hotărârile anterioare în sensul înlăturării măsurii expulzării.

Totodată, verificând din oficiu hotărârile atacate, se constată că, din eroare, s-a dispus confiscarea unei cantități mai mici de heroină de numai 165,18 grame și de heroină în amestec cu cofeină și fenobarbital de 70,65 grame, prevăzute în dovada Seria B, nr. 2650 a I.G.P.R. Direcția de Cazier Judiciar și Evidență Operativă omițându-se de la confiscare cantitatea de 139,790 grame heroină și 82,940 grame heroină prevăzute în dovada Seria B, nr. 2701 eliberată de același organ. În consecință, hotărârile atacate urmează a fi casate și sub acest aspect, iar în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 să se dispună confiscarea specială, în vederea distrugerii, a întregii cantități de heroină, menținându-se celelalte dispoziții.

Deoarece recurentul inculpat este arestat în această cauză, în baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., art. 383 alin. (2) din același cod și art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a acestuia, începând cu data de 18 iulie 2003 la zi. Onorariul în sumă de 400.000 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul pentru interpret se va plăti din fondul Înaltei Curți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul I.M.S.A. împotriva deciziei penale nr. 701/ A din 24 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 922 din 13 iulie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu privire la măsura expulzării și a confiscării speciale. Înlătură măsura expulzării prevăzută de art. 117 C. pen. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 dispune confiscarea specială în vederea distrugerii a cantităților de 139,79 gr. și 82,940 gr. Heroină, dovada seria B nr. 2701 a I.G.P.R., precum și a cantităților de 165,18 gr. și 70,65 gr. Heroină, dovada seria B nr. 2650 a I.G.P.R. – Direcția cazier judiciar și evidență operativă.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 18 iulie 2003 la 22 noiembrie 2004. Onorariul în sumă de 400.00 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul pentru interpret se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 noiembrie 2004.