ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6173/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 922

din 13 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a

fost condamnat inculpatul I.M.S.A. la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., și la 13 ani închisoare și 8 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 117 C. pen.,

s-a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei.

În temeiul art. 17 din Legea

nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea a 165,18 grame heroină și 70,65 grame

heroină în amestec cu cofeină și fenobarbital rămase după efectuarea analizelor

de laborator, în vederea distrugerii (cu excepția contraprobelor).

În cauză s-a făcut aplicarea

art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a

dedus din pedeapsa aplicată arestarea preventivă a acestuia începând cu data de

18 iulie 2003 la zi.

Inculpatul a fost obligat la

8.500.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, la data de 3 iulie 2003, inculpatul a ieșit din țară

prin punctul de trecere a frontierei Otopeni, cu destinația Pakistan, iar la

data de 4 iulie 2003 a intrat în această țară prin Aeroportul Internațional

Quaid –E – Azam din Karachi.

În continuare, constată

instanța, inculpatul s-a deplasat la Islamabad, de unde a procurat 56 capsule

conținând heroină, pe care le-a ascuns în corpul său, prin îngurgitare, iar la

17 iulie 2003 a ieșit din Pakistan, cu destinația România, Via Istambul.

În ziua de 18 iulie 2003,

inculpatul I.M.S.A. a fost reținut pe Aeroportul Internațional Otopeni, de

organele de urmărire penală și a fost condus la Spitalul Clinic de Urgență

Floreasca pentru efectuarea unor examene medicale, în vederea depistării

drogurilor ascunse în corpul său, în baza autorizației nr. 390/D/2003 emisă de

Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Tribunalul a mai constatat

că în timpul efectuării examenului endoscopic, inculpatul și-a extras

endoscopul, astfel că manevra nu a mai putut fi continuată, medicul recomandând

reexaminarea acestuia la data de 19 iulie 2003.

Ulterior inculpatul a fost

condus la sediul I.G.P.R., unde, în prezența martorei A.E.M., a recunoscut că

în corpul său se află aproximativ 56 capsule, conținând heroină, pe care le-a

procurat din Pakistan.

În noaptea de 18 iulie 2003,

motivează prima instanță, inculpatul a eliminat 28 capsule având forme

cilindrice, lungi de 5–6 cm și grosimea de 1,5 cm fiecare, iar ulterior, sub

supravegherea polițiștilor, a mai eliminat 28 capsule, toate 56 capsule fiind

confecționate artizanal din staniol de culoare aurie și bandă adezivă

transparentă.

Din concluziile rapoartelor

de constatare tehnico – științifice nr. 365457 din 19 iulie 2003 și nr.

365457/II din 25 iulie 2003, rezultă că cele 56 capsule conțineau cantitatea de

460,99 grame substanță pulverulentă, din care 248,99 grame heroină, iar 212

grame heroină în amestec cu cofeină și fenobarbital. Heroina face parte din

tabelului nr. I anexă la Legea nr. 143/2000, pheonobarbitalul face parte din

tabelul nr. III anexă la Legea nr. 143/2000, iar cofeina este inclusă pe lista

anexă la Decretul nr. 466/1979, care conține substanțele toxice cu regim

special.

Curtea de Apel București,

secția a II–a penală, prin decizia penală nr. 701/ A din 24 septembrie 2004, a

admis apelurile declarate de parchet și de inculpat, a casat sentința cu

privire la greșita aplicare a pedepsei complimentare de 8 ani a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., rezultată din

contopirea pedepselor de 8 și respectiv 5 ani interzicerea acestor drepturi, pe

care o înlătură. În motivarea acestei soluții, curtea a reținut că inculpatului

nu i se puteau interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

deoarece acesta este cetățean străin.

Hotărârile sus-menționate au

fost recurate de inculpatul I.M.S.A. care a solicitat, în principal achitarea

sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunile reținute în sarcina sa,

deoarece s-a autodenunțat înainte de a intra în țară.

În subsidiar, inculpatul a

cerut reducerea pedepsei având în vedere circumstanțele sale personale și

înlăturarea măsurii expulzării, prevăzute de art. 117 C. pen., întrucât are în

România doi copii minori în întreținere.

Verificând hotărârile

atacate pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de

criticile formulate și din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este

întemeiat pentru următoarele considerente:

Instanțele au reținut o

reală situație de fapt, ce nu a fost contestată de inculpat prezentată pe larg

în considerentele hotărârilor atacate, iar încadrarea juridică este legală.

În mod just, instanțele au

înlăturat apărarea inculpatului prin care a solicitat să fie achitat, deoarece

s-a autodenunțat înainte de a intra în țară.

Conform art. 15 din Legea

nr. 143/2000, nu se pedepsește persoana care, mai înainte de a fi începută

urmărirea penală, denunță autorităților competente participarea la o asociație

sau înțelegere în vederea comiterii uneia dintre infracțiunile prevăzute de art.

2 – art. 10, permițând astfel identificarea și tragerea la răspundere penală a

celorlalți participanți.

Inculpatul nu s-a

autodenunțat, fiind reținut pe Aeroportul Otopeni, ca urmare a datelor și

informațiilor pe care I.G.P.R., D.G.C.C.O.A. le deținea în sensul că acesta

urma să introducă în țară o cantitate de droguri pe care o transporta prin

îngurgitare.

Mai mult, cu ocazia

efectuării examenului endoscopic, mai înainte de obținerea unor date

concludente, inculpatul și-a extras endoscopul astfel că manevra nu a mai putut

fi continuată.

Așa fiind, în mod just

instanțele l-au condamnat pe inculpat pentru faptele deduse judecății care au

fost dovedite cu prisosință fiind corect reținute.

În ceea ce privește

individualizarea pedepselor, în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen.,

instanța de fond a reținut corect, în favoarea inculpatului circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

În acest cadru, au fost

avute în vedere datele personale ale inculpatului, lipsa antecedentelor penale,

atitudinea procesuală sinceră, pedepsele fiind coborâte sub limitele minime

legale, prevăzute de textele sancționatoare.

Astfel fiind, în mod just,

în apel, a fost respinsă cererea inculpatului de reducere a pedepselor

neputându-se acorda o eficiență sporită circumstanțelor atenuante personale

avându-se în vedere gravitatea faptelor comise.

Recursul declarat de

inculpat este însă întemeiat sub aspectul înlăturării măsurii expulzării

prevăzută de art. 117 C. pen.

Expulzarea este o măsură de

siguranță care se poate lua față de o categorie limitată de persoane, și anume

față de cetățenii străini și de persoanele fără cetățenie care nu au domiciliu

în țară, în cazul când au săvârșit infracțiuni și instanța de judecată constată

că aceștia nu sunt adaptabili condițiilor de viață din țara noastră, prezentând

deci pericolul social de a săvârși din nou infracțiuni.

Măsura de siguranță a

expulzării, neavând caracter retributiv, ci numai preventiv, adică fiind

determinată de starea de pericol a infractorului, ar trebui să se ia față de

străini sau față de persoana fără cetățenie care nu are domiciliu în țară, dacă

aceștia prezintă o stare de pericol, indiferent care este pedeapsa aplicată.

Pentru a putea lua această

măsură, instanța trebuie să aibă în vedere și situația personală a

inculpatului, dacă acesta are o familie numeroasă și, prin expulzarea lui,

ceilalți membrii ai familiei rămân fără sprijin material și moral.

Atunci când se ia măsura

expulzării, instanțele trebuie călăuzite de spirit umanitar luând această

măsură față de persoane singure și mai rar față de persoane cu familie

numeroasă.

Or, în speță măsura

expulzării s-a luat față de inculpat, deși din conviețuirea acestuia cu A.E.M.

au rezultat doi copii: A.I. în vârstă de 8 ani și A.M.F., de 5 ani, care în

prezent se află în îngrijirea mamei în comuna Corabia, județul Olt, astfel cum

se precizează în referatul de evaluare efectuat de Serviciul de Reintegrare

socială și supraveghere de pe lângă Tribunalul București.

Luarea măsurii expulzării

este greșită, deoarece se ajunge la destrămarea familiei inculpatului, copii

acestuia rămânând fără sprijinul său material, fiind expuși suferințelor fizice

și morale.

Pentru aceste considerente,

urmează ca în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să se

admită recursul declarat de inculpat, să fie casate în parte hotărârile

anterioare în sensul înlăturării măsurii expulzării.

Totodată, verificând din

oficiu hotărârile atacate, se constată că, din eroare, s-a dispus confiscarea

unei cantități mai mici de heroină de numai 165,18 grame și de heroină în

amestec cu cofeină și fenobarbital de 70,65 grame, prevăzute în dovada Seria B,

nr. 2650 a I.G.P.R. Direcția de Cazier Judiciar și Evidență Operativă

omițându-se de la confiscare cantitatea de 139,790 grame heroină și 82,940 grame

heroină prevăzute în dovada Seria B, nr. 2701 eliberată de același organ.

În consecință, hotărârile

atacate urmează a fi casate și sub acest aspect, iar în baza art. 17 din Legea

nr. 143/2000 să se dispună confiscarea specială, în vederea distrugerii, a întregii

cantități de heroină, menținându-se celelalte dispoziții.

Deoarece recurentul inculpat

este arestat în această cauză, în baza art. 385

17

alin. (4) C. proc.

pen., art. 383 alin. (2) din același cod și art. 88 C. pen., se va deduce din

pedeapsă timpul arestării preventive a acestuia, începând cu data de 18 iulie

2003 la zi.

Onorariul în sumă de 400.000

lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul pentru interpret se va plăti

din fondul Înaltei Curți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul I.M.S.A. împotriva deciziei penale nr. 701/ A

din 24 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează decizia penală

sus-menționată și sentința penală nr. 922 din 13 iulie 2004 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, numai cu privire la măsura expulzării și a

confiscării speciale.

Înlătură măsura expulzării

prevăzută de art. 117 C. pen.

În baza art. 17 din Legea

nr. 143/2000 dispune confiscarea specială în vederea distrugerii a cantităților

de 139,79 gr. și 82,940 gr. Heroină, dovada seria B nr. 2701 a I.G.P.R., precum

și a cantităților de 165,18 gr. și 70,65 gr. Heroină, dovada seria B nr. 2650 a

I.G.P.R. – Direcția cazier judiciar și evidență operativă.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 18 iulie 2003 la 22 noiembrie 2004.

Onorariul în sumă de 400.00

lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul pentru interpret

se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 noiembrie 2004.