ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2978/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 108 din 13 ianuarie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul A.F.D. în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare și în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea acelorași circumstanțe atenuante la un an închisoare, stabilindu-se în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., iar potrivit art. 65 din același cod, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 23 noiembrie 2003 la 23 ianuarie 2001. Conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 543/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 1,367 gr. heroină, iar în baza art. 17 alin. (2) din aceeași lege, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.400.000 lei. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt, că, la 23 noiembrie 2003, inculpatul a fost depistat după ce a înmânat numitului C.G.C. cinci doze de heroină pentru suma de 1.000.000 lei. De asemenea, la percheziția efectuată la domiciliul inculpatului au fost depistate 28 de doze de heroină cu greutatea totală de 1,530 grame.

Inculpatul în declarațiile date a recunoscut că vinde heroină pe care o procură de la o altă persoană, menționând că este și consumator de droguri de circa 6 luni. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost reținute în baza procesului verbal de constatare a infracțiunilor întocmit de organele de urmărire penală, a raportului de constatare tehnico-științifică aflat la dosar, a declarațiilor martorilor C.G.A., R.F., F.A.I. și C.N., probe coroborate cu declarațiile inculpatului. Având în vedere poziția sinceră și lipsa antecedentelor penale instanța a recunoscut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. a) și c) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul legal. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 234 din 31 martie 2004, a respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinței primei instanțe, considerând nefondate criticile formulate, în sensul netemeiniciei pedepsei aplicate, considerată prea severă.

Astfel, instanța de control judiciar a constatat că în cauză pedeapsa aplicată se situează sub minimul prevăzut de lege și că nu se justifică reducerea ei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul A.F.D. care, invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 16 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă și a solicitat reducerea ei. Recursul declarat este neîntemeiat. Din examinarea actelor dosarului se constată că instanțele, reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de vânzare de droguri de mare risc și deținere de droguri pentru consum propriu fără drept, prevăzute de art. 2 alin. (2) și respectiv art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, au aplicat acestuia pedepse privative de libertate de 5 ani și respectiv un an închisoare, situate sub minimul prevăzut de lege, prin recunoașterea circumstanțelor atenuante.

Astfel, conform art. 72 și art. 74 lit. a) și c) C. pen., au fost avute în vedere, în mod corect poziția sinceră a inculpatului pe parcursul întregului proces, lipsa antecedentelor penale, conduita anterioară general bună și situația familiei inculpatului, acesta având în întreținere 2 copii minori, dar și pericolul social grav al faptelor săvârșite. Referitor la pedeapsa rezultantă, de 5 ani închisoare se constată că aceasta este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului. Deoarece pedeapsa a fost stabilită cu respectarea dispozițiilor legale arătate și nu există temeiuri de reducere a acesteia, critica formulată de inculpat, în sensul greșitei individualizări a sancțiunii nu poate fi primită.

Față de considerentele arătate, constatând neîntemeiat motivul de recurs invocat și nerezultând vreun caz de casare ce poate fi luat în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 22 noiembrie 2003 la 2 iunie 2004 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.F.D. împotriva deciziei penale nr. 234 din 31 martie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 22 noiembrie 2003 la 2 iunie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 iunie 2004.