ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3819/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 65

din 24 ianuarie 2005, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a

condamnat pe inculpatul

S.I.

la 5

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000.

S-a făcut aplicarea art. 71

– art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus prevenția de la 2 martie 2004 la zi.

În baza art. 350 alin. (1)

C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive.

S-a constatat că probele au

fost consumate în procesul de laborator.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În ziua de 2 martie 2004,

urmare a autodenunțului făcut de R.C.M., consumator de droguri, organele de

poliție au realizat un flagrant.

Suma de 4.500.000 lei

capcanată chimic a fost remisă de denunțător inculpatului, care a fost prins de

polițiști, având asupra sa 1.600.000 lei din banii primiți precum și 5 doze de

heroină.

Cercetările efectuate au

stabilit că inculpatul a cumpărat 8 doze de heroină pentru denunțător. Una din

doze a fost verificată chiar de inculpat, iar alte două au fost aruncate în

momentul prinderii sale, astfel că asupra sa au fost găsite 5 doze de heroină

în greutate de 0,77 gr.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul, el criticând soluția pentru netemeinicie, considerând

că pedeapsa aplicată este excesiv de aspră în raport de pericolul social

concret al faptei comise.

Prin decizia penală nr. 221/

A din 29 martie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, apelul

inculpatului a fost respins ca nefondat.

Inculpatul a declarat recurs

pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I penală.

Invocând prevederile art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., el solicită admiterea recursului,

casarea ambelor hotărâri și, rejudecând cauza, reducerea pedepsei aplicate.

Recursul declarat este

neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.

Instanța fondului a aplicat,

iar cea de apel a menținut o pedeapsă corect proporțională în raport de

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., aplicând prevederile art. 74 și art.

76 C. pen.

S-a reținut că inculpatul,

tânăr, fără antecedente penale, cu o conduită procesuală sinceră și

posibilități de resocializare a comis o faptă cu pericol social generic major.

Pedeapsa aplicată reprezintă

o judicioasă evaluare a criteriilor generale și corespunde scopului

coercitiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr.

221 din 29 martie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 2 martie 2004

la 21 iunie 2005.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 iunie 2005.