ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3819/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 65 din 24 ianuarie 2005, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul S.I. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 2 martie 2004 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive. S-a constatat că probele au fost consumate în procesul de laborator. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: În ziua de 2 martie 2004, urmare a autodenunțului făcut de R.C.M., consumator de droguri, organele de poliție au realizat un flagrant. Suma de 4.500.000 lei capcanată chimic a fost remisă de denunțător inculpatului, care a fost prins de polițiști, având asupra sa 1.600.000 lei din banii primiți precum și 5 doze de heroină. Cercetările efectuate au stabilit că inculpatul a cumpărat 8 doze de heroină pentru denunțător. Una din doze a fost verificată chiar de inculpat, iar alte două au fost aruncate în momentul prinderii sale, astfel că asupra sa au fost găsite 5 doze de heroină în greutate de 0,77 gr.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, el criticând soluția pentru netemeinicie, considerând că pedeapsa aplicată este excesiv de aspră în raport de pericolul social concret al faptei comise. Prin decizia penală nr. 221/ A din 29 martie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat. Inculpatul a declarat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I penală. Invocând prevederile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., el solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, rejudecând cauza, reducerea pedepsei aplicate. Recursul declarat este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.

Instanța fondului a aplicat, iar cea de apel a menținut o pedeapsă corect proporțională în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., aplicând prevederile art. 74 și art. 76 C. pen. S-a reținut că inculpatul, tânăr, fără antecedente penale, cu o conduită procesuală sinceră și posibilități de resocializare a comis o faptă cu pericol social generic major. Pedeapsa aplicată reprezintă o judicioasă evaluare a criteriilor generale și corespunde scopului coercitiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 221 din 29 martie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 2 martie 2004 la 21 iunie 2005. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 iunie 2005.