ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 835/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1195

din 23 septembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din același act

normativ, a condamnat pe inculpatul M.M. la pedeapsa închisorii de 6 ani.

A făcut aplicarea dispozițiilor

art. 71 și art. 64 C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C.

pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a

dedus prevenția de la 19 aprilie 2004 la 23 septembrie 2004.

În baza art. 17 și art. 18

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea și distrugerea cantității

de 0,22 gr. heroină și 9 comprimate metadonă.

În baza art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea sumei de 2.000.000 lei dobândită

prin valorificarea drogurilor.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 19 aprilie 2004,

inculpatul M.M. i-a vândut martorei D.C. 5 doze de heroină contra sumei de

2.200.000 lei, iar asupra sa au mai fost găsite o doză de heroină și 18

comprimate de metadonă destinate comercializării.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză, respectiv procesul verbal de constatare a infracțiunii

flagrante, procesul verbal de consemnare a seriilor bancnotelor, raportul de

constatare tehnico-științifică, dovezile de predare-primire bunuri,

declarațiile martorilor D.C. și R.A., precum și declarațiile inculpatului.

Fiind audiat, atât în faza

de urmărire penală, cât și în timpul cercetării judecătorești, inculpatul a

recunoscut săvârșirea faptei.

Împotriva sus-menționatei

sentințe a declarat apel inculpatul M.M., criticând-o pentru netemeinicie sub

aspectul individualizării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 832

din 10 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis

apelul declarat de inculpatul M.M. împotriva sentinței penale nr. 1195/2004,

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a desființat parțial

sentința atacată și, în fond, a înlăturat dispozițiile de confiscare a sumei de

2.000.000 lei și a cantității de 0,22 gr. heroină consumată în cadrul

expertizei, menținând restul dispozițiilor sentinței penale.

A dedus prevenția de la 19

aprilie 2004 la zi și a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

S-a motivat că prima

instanță a procedat greșit atunci când a confiscat suma de 2 milioane lei,

întrucât aceasta nu a fost dobândită de inculpat în urma valorificării

drogurilor, ci ea a fost pusă la dispoziție ca mijloc de probă și, de asemenea,

a procedat greșit atunci când a confiscat cele 0,22 gr. heroină, deoarece acestea

au fost distruse în procesul de laborator.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul M.M. pentru cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepsei prin reținerea în favoarea

lui a dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată

prin prisma motivului invocat, Curtea constată că hotărârea instanței de

control judiciar este legală și temeinică, la stabilirea pedepsei aplicată

inculpatului dându-se semnificația cuvenită tuturor criteriilor generale

prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut

de art. 52 C. pen., avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit al

acestui gen de fapte, recrudescența lor, împrejurările comiterii faptei,

impactul asupra societății, limitele sancțiunii prevăzute de textul

incriminator; circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că este

infractor primar, că a avut atitudine sinceră, recunoscând și regretând

săvârșirea faptei, nu sunt de natură a determina recunoașterea unor

circumstanțe atenuante, astfel că pedeapsa aplicată este just individualizată

și nu se impune redozarea.

Ca atare, după verificarea

cauzei și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr.

832 din 10 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 19 aprilie 2004 la

4 februarie 2005.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 februarie 2005.