ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 835/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1195 din 23 septembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din același act normativ, a condamnat pe inculpatul M.M. la pedeapsa închisorii de 6 ani. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 19 aprilie 2004 la 23 septembrie 2004. În baza art. 17 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 0,22 gr.

heroină și 9 comprimate metadonă. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea sumei de 2.000.000 lei dobândită prin valorificarea drogurilor. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 19 aprilie 2004, inculpatul M.M. i-a vândut martorei D.C. 5 doze de heroină contra sumei de 2.200.000 lei, iar asupra sa au mai fost găsite o doză de heroină și 18 comprimate de metadonă destinate comercializării. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul verbal de consemnare a seriilor bancnotelor, raportul de constatare tehnico-științifică, dovezile de predare-primire bunuri, declarațiile martorilor D.C.

și R.A., precum și declarațiile inculpatului. Fiind audiat, atât în faza de urmărire penală, cât și în timpul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei. Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat apel inculpatul M.M., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei. Prin decizia penală nr. 832 din 10 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de inculpatul M.M. împotriva sentinței penale nr. 1195/2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a desființat parțial sentința atacată și, în fond, a înlăturat dispozițiile de confiscare a sumei de 2.000.000 lei și a cantității de 0,22 gr. heroină consumată în cadrul expertizei, menținând restul dispozițiilor sentinței penale.

A dedus prevenția de la 19 aprilie 2004 la zi și a menținut arestarea preventivă a inculpatului. S-a motivat că prima instanță a procedat greșit atunci când a confiscat suma de 2 milioane lei, întrucât aceasta nu a fost dobândită de inculpat în urma valorificării drogurilor, ci ea a fost pusă la dispoziție ca mijloc de probă și, de asemenea, a procedat greșit atunci când a confiscat cele 0,22 gr. heroină, deoarece acestea au fost distruse în procesul de laborator. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.M. pentru cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepsei prin reținerea în favoarea lui a dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen.

Recursul este nefondat. Analizând decizia atacată prin prisma motivului invocat, Curtea constată că hotărârea instanței de control judiciar este legală și temeinică, la stabilirea pedepsei aplicată inculpatului dându-se semnificația cuvenită tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, recrudescența lor, împrejurările comiterii faptei, impactul asupra societății, limitele sancțiunii prevăzute de textul incriminator; circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că este infractor primar, că a avut atitudine sinceră, recunoscând și regretând săvârșirea faptei, nu sunt de natură a determina recunoașterea unor circumstanțe atenuante, astfel că pedeapsa aplicată este just individualizată și nu se impune redozarea.

Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 832 din 10 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 19 aprilie 2004 la 4 februarie 2005. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2005.