ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5854/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 630 din 30 mai 2006, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul C.C.M., la pedeapsa de 5 ani închisoare, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și i s-a dedus prevenția de la 15 decembrie 2005, la zi. În baza art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 1,370 gr. heroină, precum și confiscarea sumei de 600 RON. Instanța a reținut, în fapt, pe baza probatoriilor administrate, că la data de 15 decembrie 2005, inculpatul a vândut martorului D.C.I. trei doze de heroină, primind suma de 600.000 lei. Cu ocazia percheziției domiciliare în locuința inculpatului s-au mai găsit alte 24 doze de heroină, precum și sume de bani provenind din vânzarea drogurilor. Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.

În apelul declarat de către parchet, sentința este criticată sub trei aspecte. S-a susținut, în primul rând, că în mod greșit pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi s-a aplicat doar pe lângă pedeapsa principală rezultantă, în mod corect ea urmând să însoțească fiecare sancțiune în parte. Sub un al doilea aspect, astfel cum a fost precizat prin concluziile orale, s-a arătat că încadrarea juridică dată faptelor este greșită, în sensul că sunt incidente în cauză pentru fiecare dintre infracțiuni și prevederile alineatului ale textelor incriminatoare și nu numai varianta agravantă prevăzută de alin. (2). În fine, s-a învederat că pedeapsa aplicată este mult prea blândă, iar reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., este nejustificată în raport de antecedentele penale și de amploarea activității infracționale desfășurate.

În apelul său, inculpatul a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă și a solicitat reducerea acesteia. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 579/ A din 25 iulie 2006, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 630 din 30 mai 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală. Desființează, în parte sentința și rejudecând, în fond: În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului C.C.M., din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și, respectiv, din infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul C.C.M. la 5 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3-2 ani, după executarea pedepsei. În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., condamnă pe același inculpat la 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele, urmând ca inculpatul să execute 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Menține starea de arest a inculpatului și îi deduce prevenția de la 15 decembrie 2005 la 25 iulie 2006. Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva aceleiași sentințe și îl obligă la 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 100 RON onorariul avocatului din oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, nemotivat în scris. În susținerea orală a acestuia, inculpatul a reluat motivul invocat prin apel, solicitând o reindividualizare a pedepsei, socotind-o prea severă. Recursul este nefondat. Verificând actele dosarului în raport de critica adusă, precum și din oficiu, se reține că probele au fost corect evaluate, încadrarea juridică este cea legală, iar pedepsele aplicate sunt în limitele legale și stabilite cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen.

Astfel, pe lângă împrejurările concrete în care a procurat și comercializat drogurile, dar și față de datele ce caracterizează persoana inculpatului recurent, justificat ambele instanțe i-au acordat circumstanțe personale atenuante, aplicând dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen. și astfel, au coborât pedepsele sub limita minimă a textelor de încriminare. Apoi, văzând că recurentul deși a comis mai multe infracțiuni în concurs real, prin contopirea acestora, nu i s-a aplicat nici un spor de pedeapsă, după cum era posibil, dar nu și obligatoriu, de asemenea, nu se poate reține că pedepsele sunt prea severe. Așa fiind, pentru considerentele analizate, Curtea reține că pedepsele nu sunt excesive și ca atare, vor fi menținute, iar recursul va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Se vor aplica și prevederile art. 381 și 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.M. împotriva deciziei penale nr. 579/ A din 25 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 15 decembrie 2005 la 13 octombrie 2006. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2006.