ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4595/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 289 din 1 martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul N.Șt. la 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din aceeași lege. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 25 februarie 2003, la zi. În esență, s-au reținut următoarele: La data de 25 februarie 2003, în urma denunțului numitului B.M., s-a procedat la marcarea bancnotelor sumei de 950.000 lei, cu inscripția „trafic de droguri”. Cu această sumă, B.M. a cumpărat de la inculpatul N.Șt., patru doze de heroină. În urma percheziției domiciliare, a mai fost găsită o doză de heroină, în camera inculpatului, destinată consumului propriu. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 328 din 7 mai 2004, a respins apelul declarat de inculpat. Totodată, a menținut starea de arest a acestuia și s-a dedus, în continuare, durata arestării preventive, de la 25 februarie 2003, la zi.

Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat achitarea, în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar, în subsidiar, reducerea pedepsei ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen. Recursul nu este fondat. Din examinarea probelor administrate în cauză, rezultă că instanțele au reținut corect faptele și vinovăția inculpatului, care sunt cert dovedite și încadrate în mod corespunzător în dispozițiile legii. Deși inculpatul a recunoscut doar infracțiunea de consum de droguri, traficul de stupefiante a fost dovedit în sarcina sa, prin procedura flagrantului organizat de organele de poliție. Astfel, din procesul verbal încheiat de organele de urmărire penală, la data de 25 februarie 2003, rezultă că, în buzunarul stâng al pantalonilor cu care era îmbrăcat inculpatul, a fost găsită suma de 950.000 lei, pe care o primise anterior, pentru cele patru doze de heroină vândute lui B.M.

Pe una dintre bancnote era inscripționată mențiunea „trafic de droguri”. Așa fiind, apărarea inculpatului că nu a vândut cele patru doze de heroină, ci doar s-a înduplecat să împrumute cele patru doze de heroină, la rugămințile lui B.M. și M.Șt., iar suma de 950.000 lei a fost lăsată de cele două persoane, din propria inițiativă pe masa din locuința sa, de către acestea, nu poate fi acceptată. Nu se justifică nici reținerea de circumstanțe atenuante. Sub acest aspect, instanțele au reținut corect că, anterior, prin sentința penală nr. 999 din 2 noiembrie 1995 a Judecătoriei sector 6 București, inculpatul a mai fost condamnat la 2 ani și 3 luni închisoare, cu aplicarea, art. 81 C. pen., condamnare pentru care a intervenit reabilitarea de drept.

Apoi, nesinceritatea inculpatului, privitoare la infracțiunea de trafic de stupefiante a fost, de asemenea, avută în vedere de către instanțe în operațiunea de individualizare a pedepselor. Aceste date și elemente, precum și gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite, impune concluzia că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și nici reducerea pedepsei, care a fost just individualizată. Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul N.Șt. împotriva deciziei nr. 328 din 7 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 25 februarie 2003, la zi. Obligă pe recurent să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 septembrie 2004.