ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2136/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 1409 din 28 octombrie 2004, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și în baza acestor din urmă texte de lege a condamnat pe inculpatul C.G.C. la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 88 din același cod, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 26 februarie 2004 la zi, iar în baza art. 350 C. proc.

pen., a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantității de 0,720 grame heroină. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în esență că, urmare denunțului formulat de numitul H.A.V., inculpatul C.G.C. a fost prins de organele de poliție, în ziua de 25 februarie 2004, imediat după ce i-a vândut acestuia 30 de doze de heroină. Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, în raport de atitudinea sa procesuală.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 929 din 7 decembrie 2004, a respins apelul, ca nefondat, cu motivarea că la individualizarea judicioasă a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere atât circumstanțele reale cât și cele personale în care s-a comis fapta, iar în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată de această instanță este de natură a realiza scopul preventiv, educativ prevăzut de art. 52 C. pen. Instanța de control judiciar a mai reținut că, faptul că prima instanță nu s-a orientat la aplicarea unei pedepse la limita minimă privește persoana inculpatului, recidivist, postexecutoriu, fără studii și fără ocupație.

În termenul legal, împotriva deciziei penale a declarat recurs inculpatul C.G.C., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, în infracțiunea de consum de droguri, cu aplicarea unei pedepse corespunzătoare acestei infracțiuni, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Astfel, critica formulată de inculpat privind greșita încadrare juridică a faptei comise nu poate fi primită, de vreme ce probele de la dosar, atestă, așa cum de altfel a reținut în mod just și instanța de fond, soluția fiind menținută și de instanța de apel, că inculpatul a traficat heroină, drog de mare risc.

Relevante în acest sens, sunt atât denunțul și declarațiile făcute de martorul H.A.V., procesul verbal de depistare, procesul verbal de verificare la S.E.I.P., adresa nr. 106673 din 25 februarie 2004 a I.G.P.R.I.C., certificatul de naștere al minorei C.I.N., precum și declarațiile martorilor T.I. și C.I.N., care se coroborează cu declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală, în prezența apărătorilor săi. Astfel, martorul denunțător H.A.V. a declarat atât în faza de urmărire penală cât și în instanță, că a fost consumator de heroină, pe care și-o procura uneori de la inculpat. Arată că, în ziua de 25 februarie 2004, după ce în prealabil sesizase organele de poliție, l-a sunat pe inculpat, spunându-i că are nevoie de 30 de doze de heroină pentru care îi va da 7 milioane lei.

Inculpatul i-a trimis drogurile prin intermediul unei fetițe de 10 ani, într-un pachet de țigări, el stând la o distanță de circa 50 – 100 m. Datorită intervenției organelor de poliție, arată denunțătorul, nu a avut timp să-i dea inculpatului suma de bani stabilită. Martorul a mai precizat că de fiecare dată când a cumpărat droguri de la inculpat, înțelegerea a fost stabilită în prealabil la telefon. Martorul T.I., șoferul de taxi cu care s-au deplasat organele de poliție în cartierul Ferentari pentru prinderea în flagrant a inculpatului, a confirmat întrutotul situația de fapt expusă mai sus. În faza de urmărire penală inculpatul a declarat că este consumator de heroină de aproximativ 7 ani și că de 2 luni îi furnizează droguri martorului denunțător H.A.V.

Inculpatul a recunoscut că, în data de 25 februarie 2004, i-a data nepoatei sale, C.I.N. în vârstă de 10 ani, un pachet de țigări Viceroy de culoare roșie în care se aflau 30 doze de heroină, pentru a i le da martorului H.A.V. Audiat în instanță, inculpatul și-a modificat justițial declarațiile anterioare, arătând că denunțătorul H.A.V. este în realitate traficant de droguri, el cumpărând de la acesta de mai multe ori heroină, dar recunoaște că, în ziua de 25 februarie 2004, a fost sunat de denunțător, care l-a rugat să procure heroină, fără să-i precizeze numărul dozelor. Inculpatul a arătat că a cumpărat 30 de doze de heroină de la o persoană al cărei nume nu îl cunoaște, pentru că este consumator de heroină de 7 ani, consumând zilnic câte 15 doze.

În ultimul cuvânt, inculpatul a susținut că drogurile pe care le-a cumpărat urmau să fie consumate împreună cu H.A. Se constată așadar, în raport de materialul probator administrat în cauză că instanța de fond, în mod corect, a considerat că fapta inculpatului recurent constituie infracțiunea de trafic de droguri, pentru care a fost condamnat, iar nu infracțiunea de consum de droguri în care a solicitat să fie schimbată încadrarea juridică. Nici critica referitoare la greșita individualizare a pedepsei, nu este fondată. Condamnându-l pe inculpat la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., instanțele au respectat criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Ținând seama de pericolul social ridicat al faptei comise, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și de faptul că inculpatul nu este la prima încălcare a legii penale, fiind recidivist postexecutoriu, fără ocupație și că a adoptat pe parcursul procesului penal o atitudine oscilantă de nerecunoaștere a faptei comise, în pofida probatoriului administrat, nu se impune reducerea pedepsei aplicate; aceasta, în cuantumul stabilit, fiind de natură a garanta atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., privind prevenția generală și specială. Cum alte motive de casare susceptibile a fi examinare din oficiu, nu s-au constatat, recursul inculpatului C.G.C. va fi respins, ca nefondat, din pedeapsa aplicată urmând a se deduce perioada arestării preventive.

Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se include și onorariul pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G.C. împotriva deciziei penale nr. 929 din 7 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 26 februarie 2004, la 29 martie 2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 martie 2005.