ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2136/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

I penală, prin sentința penală nr. 1409 din 28 octombrie 2004, în baza art. 334

C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și în baza acestor din urmă

texte de lege a condamnat pe inculpatul C.G.C. la 12 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 –

art. 64 C. pen.

În baza art. 88 din același

cod, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de

la 26 februarie 2004 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut

măsura arestării preventive luată față de acesta.

În baza art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantității de 0,720 grame heroină.

Inculpatul a fost obligat la

plata sumei de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Hotărând astfel, prima

instanță a reținut, în esență că, urmare denunțului formulat de numitul H.A.V.,

inculpatul C.G.C. a fost prins de organele de poliție, în ziua de 25 februarie

2004, imediat după ce i-a vândut acestuia 30 de doze de heroină.

Împotriva sentinței penale a

declarat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a

pedepsei, în raport de atitudinea sa procesuală.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia penală nr. 929 din 7 decembrie 2004, a respins

apelul, ca nefondat, cu motivarea că la individualizarea judicioasă a pedepsei,

instanța de fond a avut în vedere atât circumstanțele reale cât și cele

personale în care s-a comis fapta, iar în raport de limitele de pedeapsă

prevăzute de lege, pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată de această instanță

este de natură a realiza scopul preventiv, educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Instanța de control judiciar

a mai reținut că, faptul că prima instanță nu s-a orientat la aplicarea unei

pedepse la limita minimă privește persoana inculpatului, recidivist,

postexecutoriu, fără studii și fără ocupație.

În termenul legal, împotriva

deciziei penale a declarat recurs inculpatul C.G.C., solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârilor atacate și în principal, schimbarea încadrării

juridice a faptei, din infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, în

infracțiunea de consum de droguri, cu aplicarea unei pedepse corespunzătoare

acestei infracțiuni, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate, pe care o

consideră prea aspră, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului.

Recursul declarat de

inculpat nu este fondat.

Astfel, critica formulată de

inculpat privind greșita încadrare juridică a faptei comise nu poate fi

primită, de vreme ce probele de la dosar, atestă, așa cum de altfel a reținut

în mod just și instanța de fond, soluția fiind menținută și de instanța de

apel, că inculpatul a traficat heroină, drog de mare risc. Relevante în acest

sens, sunt atât denunțul și declarațiile făcute de martorul H.A.V., procesul verbal

de depistare, procesul verbal de verificare la S.E.I.P., adresa nr. 106673 din

25 februarie 2004 a I.G.P.R.I.C., certificatul de naștere al minorei C.I.N.,

precum și declarațiile martorilor T.I. și C.I.N., care se coroborează cu

declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală, în prezența

apărătorilor săi.

Astfel, martorul denunțător

H.A.V. a declarat atât în faza de urmărire penală cât și în instanță, că a fost

consumator de heroină, pe care și-o procura uneori de la inculpat.

Arată că, în ziua de 25

februarie 2004, după ce în prealabil sesizase organele de poliție, l-a sunat pe

inculpat, spunându-i că are nevoie de 30 de doze de heroină pentru care îi va

da 7 milioane lei. Inculpatul i-a trimis drogurile prin intermediul unei fetițe

de 10 ani, într-un pachet de țigări, el stând la o distanță de circa 50 – 100

m. Datorită intervenției organelor de poliție, arată denunțătorul, nu a avut

timp să-i dea inculpatului suma de bani stabilită. Martorul a mai precizat că

de fiecare dată când a cumpărat droguri de la inculpat, înțelegerea a fost

stabilită în prealabil la telefon.

Martorul T.I., șoferul de taxi cu care

s-au deplasat organele de poliție în cartierul Ferentari pentru prinderea în

flagrant a inculpatului, a confirmat întrutotul situația de fapt expusă mai

sus.

În faza de urmărire penală

inculpatul a declarat că este consumator de heroină de aproximativ 7 ani și că

de 2 luni îi furnizează droguri martorului denunțător H.A.V. Inculpatul a

recunoscut că, în data de 25 februarie 2004, i-a data nepoatei sale, C.I.N. în

vârstă de 10 ani, un pachet de țigări Viceroy de culoare roșie în care se aflau

30 doze de heroină, pentru a i le da martorului H.A.V.

Audiat în instanță,

inculpatul și-a modificat justițial declarațiile anterioare, arătând că denunțătorul

H.A.V. este în realitate traficant de droguri, el cumpărând de la acesta de mai

multe ori heroină, dar recunoaște că, în ziua de 25 februarie 2004, a fost

sunat de denunțător, care l-a rugat să procure heroină, fără să-i precizeze

numărul dozelor.

Inculpatul a arătat că a

cumpărat 30 de doze de heroină de la o persoană al cărei nume nu îl cunoaște,

pentru că este consumator de heroină de 7 ani, consumând zilnic câte 15 doze.

În ultimul cuvânt, inculpatul a susținut că drogurile pe care le-a cumpărat

urmau să fie consumate împreună cu H.A.

Se constată așadar, în

raport de materialul probator administrat în cauză că instanța de fond, în mod

corect, a considerat că fapta inculpatului recurent constituie infracțiunea de

trafic de droguri, pentru care a fost condamnat, iar nu infracțiunea de consum

de droguri în care a solicitat să fie schimbată încadrarea juridică.

Nici critica referitoare la

greșita individualizare a pedepsei, nu este fondată.

Condamnându-l pe inculpat la

12 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., instanțele au respectat criteriile de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Ținând seama de pericolul social

ridicat al faptei comise, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și de

faptul că inculpatul nu este la prima încălcare a legii penale, fiind

recidivist postexecutoriu, fără ocupație și că a adoptat pe parcursul

procesului penal o atitudine oscilantă de nerecunoaștere a faptei comise, în

pofida probatoriului administrat, nu se impune reducerea pedepsei aplicate;

aceasta, în cuantumul stabilit, fiind de natură a garanta atingerea scopului

prevăzut de art. 52 C. pen., privind prevenția generală și specială.

Cum alte motive de casare

susceptibile a fi examinare din oficiu, nu s-au constatat, recursul

inculpatului C.G.C. va fi respins, ca nefondat, din pedeapsa aplicată urmând a

se deduce perioada arestării preventive.

Recurentul inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se include și

onorariul pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.G.C. împotriva deciziei penale nr. 929 din 7

decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată, timpul arestării preventive de la 26 februarie 2004, la 29 martie

2005.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 martie 2005.