ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 804/2005

Deliberând asupra recursului

de față constată:

Prin sentința penală nr.

1255 din 7 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a

penală, s-a dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării

juridice din art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

din art. 4 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a fost condamnat

inculpatul N.I. după cum urmează:

- în baza art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 12 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b),

d) și e) C. pen.

- în baza art. 4 din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa de 12 ani închisoare și 12 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 63 lit. a), b), d) și e) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsă durata arestării preventive de la 28 octombrie 2003 la zi.

În baza art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 4,718 gr. heroină.

Conform art. 18 alin. (1) și

(3) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea cantității de 3.788 gr.

heroină rămasă după efectuarea determinărilor fizico – chimice.

În temeiul art. 357 alin.

(2) lit. e), raportat la art. 109 alin. (4) teza I C. proc. pen., s-a dispus

restituirea sumei de 40.000 lei către inculpat.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt, s-a reținut că, la

data de 28 octombrie 2003, inculpatul a vândut martorului P.M. 101 doze de

heroină în greutate de 4,718 gr. cu suma de 13.000.000 lei.

Suma de bani era compusă din

bancnote care fuseseră anterior înseriate și care au fost găsite asupra

inculpatului și au fost restituite martorului care le pusese la dispoziția

organelor de cercetare penală în vederea realizării flagrantului.

S-a mai reținut că de

aproximativ 5 ani inculpatul este consumator de droguri administrându-și și

heroină prin injectare.

Instanța a reținut că se

impune reținerea infracțiunilor, pentru care a fost trimis inculpatul în

judecată, în formă continuată întrucât, din denunțurile formulate de G.D.S. și

P.M., rezultă că inculpatul se ocupa cu vânzarea de stupefiante în cantități

mari, fiind cunoscut ca traficant de droguri în zona Pantelimon – Socului

sector 2.

Prin decizia penală nr. 931/

A din 8 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, a fost admis apelul declarat de inculpat și s-a desființat în parte

hotărârea atacată.

Rejudecând instanța de apel

l-a condamnat pe inculpat la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b), pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 și la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 3.788 gr. heroină

rămasă în urma analizelor de laborator.

S-a dedus în continuare la

zi arestarea inculpatului.

S-a menținut starea de

arest.

Instanța de apel a reținut

că greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice întrucât inculpatul a fost

trimis în judecată numai cu privire la fapta din 28 octombrie 2003 constând în

vânzarea a 101 doze heroină martorului P.M., ocazie cu care s-a constatat că

inculpatul se droghează.

Așa fiind, s-a concluzionat

că încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu este cea corectă.

Referitor la

individualizarea pedepselor s-a reținut că au fost corect stabilite făcându-se

o justă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., fiind

corespunzătoare pericolului social concret determinat de cantitatea mare de

droguri traficată, circumstanțele personale ale inculpatului care este cunoscut

cu antecedente penale, care nu atrag însă starea de recidivă.

S-a mai reținut că obiectul

confiscării speciale îl poate face numai cantitatea de heroină rămasă după

analizele de laborator.

Inculpatul a declarat recurs

solicitând aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și în consecință reducerea

pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 16 din Legea

nr. 143/2000 beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei numai

persoana care în timpul urmăririi penale denunță și facilitează tragerea la

răspundere penală a altor persoane care au săvârșit în infracțiuni legate de

droguri.

Din actele dosarului nu

rezultă însă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ca

inculpatul să beneficieze de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă

pentru infracțiunile comise.

Simplul fapt că acesta a

afirmat în declarațiile sale că procura drogurile de la numitul F., din

Pantelimon, nu este suficient pentru ca dispozițiile art. 16 din Legea nr.

143/2000 să fie incidente atâta timp cât din dosar nu rezultă că inculpatul a

facilitat tragerea la răspundere penală a acelei persoane pentru vreuna din

infracțiunile prevăzute de Legea nr. 143/2000.

Este de remarcat faptul că

în declarațiile date inculpatul nici măcar nu a descris fizionomia celui de la

care a pretins că procura drogurile, deși a susținut că se întâlnea cu acesta

în fiecare dimineață.

În consecință, se reține că

justificat nici instanța de fond și nici cea de apel nu au făcut aplicarea art.

16 din Legea nr. 143/2000.

Examinând cauza și în raport

de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată

că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din

oficiu.

Așa fiind, recursul va fi

respins, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Se va deduce la zi arestarea

preventivă.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva deciziei penale nr.

931/ A din 8 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 octombrie 2003 la 2

februarie 2005.

Obligă recurentul să plătească

statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 februarie 2005.