ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 804/2005

Deliberând asupra recursului de față constată: Prin sentința penală nr. 1255 din 7 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și din art. 4 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a fost condamnat inculpatul N.I. după cum urmează: - în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

- în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani închisoare și 12 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 63 lit. a), b), d) și e) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 28 octombrie 2003 la zi. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 4,718 gr. heroină. Conform art. 18 alin. (1) și (3) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea cantității de 3.788 gr.

heroină rămasă după efectuarea determinărilor fizico – chimice. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e), raportat la art. 109 alin. (4) teza I C. proc. pen., s-a dispus restituirea sumei de 40.000 lei către inculpat. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt, s-a reținut că, la data de 28 octombrie 2003, inculpatul a vândut martorului P.M. 101 doze de heroină în greutate de 4,718 gr. cu suma de 13.000.000 lei. Suma de bani era compusă din bancnote care fuseseră anterior înseriate și care au fost găsite asupra inculpatului și au fost restituite martorului care le pusese la dispoziția organelor de cercetare penală în vederea realizării flagrantului. S-a mai reținut că de aproximativ 5 ani inculpatul este consumator de droguri administrându-și și heroină prin injectare.

Instanța a reținut că se impune reținerea infracțiunilor, pentru care a fost trimis inculpatul în judecată, în formă continuată întrucât, din denunțurile formulate de G.D.S. și P.M., rezultă că inculpatul se ocupa cu vânzarea de stupefiante în cantități mari, fiind cunoscut ca traficant de droguri în zona Pantelimon – Socului sector 2. Prin decizia penală nr. 931/ A din 8 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost admis apelul declarat de inculpat și s-a desființat în parte hotărârea atacată. Rejudecând instanța de apel l-a condamnat pe inculpat la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b), pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 3.788 gr. heroină rămasă în urma analizelor de laborator. S-a dedus în continuare la zi arestarea inculpatului. S-a menținut starea de arest. Instanța de apel a reținut că greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice întrucât inculpatul a fost trimis în judecată numai cu privire la fapta din 28 octombrie 2003 constând în vânzarea a 101 doze heroină martorului P.M., ocazie cu care s-a constatat că inculpatul se droghează.

Așa fiind, s-a concluzionat că încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu este cea corectă. Referitor la individualizarea pedepselor s-a reținut că au fost corect stabilite făcându-se o justă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., fiind corespunzătoare pericolului social concret determinat de cantitatea mare de droguri traficată, circumstanțele personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, care nu atrag însă starea de recidivă. S-a mai reținut că obiectul confiscării speciale îl poate face numai cantitatea de heroină rămasă după analizele de laborator. Inculpatul a declarat recurs solicitând aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și în consecință reducerea pedepsei.

Recursul nu este fondat. Potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000 beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei numai persoana care în timpul urmăririi penale denunță și facilitează tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit în infracțiuni legate de droguri. Din actele dosarului nu rezultă însă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ca inculpatul să beneficieze de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă pentru infracțiunile comise. Simplul fapt că acesta a afirmat în declarațiile sale că procura drogurile de la numitul F., din Pantelimon, nu este suficient pentru ca dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 să fie incidente atâta timp cât din dosar nu rezultă că inculpatul a facilitat tragerea la răspundere penală a acelei persoane pentru vreuna din infracțiunile prevăzute de Legea nr. 143/2000.

Este de remarcat faptul că în declarațiile date inculpatul nici măcar nu a descris fizionomia celui de la care a pretins că procura drogurile, deși a susținut că se întâlnea cu acesta în fiecare dimineață. În consecință, se reține că justificat nici instanța de fond și nici cea de apel nu au făcut aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000. Examinând cauza și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu. Așa fiind, recursul va fi respins, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce la zi arestarea preventivă. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva deciziei penale nr. 931/ A din 8 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 octombrie 2003 la 2 februarie 2005. Obligă recurentul să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2005.