ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2078/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1209 din 30 septembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a

dispus condamnarea inculpatului C.Șt. la 12 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a

revocat restul de pedeapsă neexecutat de 635 zile din pedeapsa de 5 ani

închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 189/1999 a

Tribunalului Bacău, dispunându-se ca inculpatul să execute 12 ani închisoare și

5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b( C. pen.,

conform art. 65 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestarea preventivă de la 14

februarie 2002 la zi și a fost menținută starea de arest a acestuia.

În cauză au mai fost

condamnați inculpații C.F., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 2

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la 5

ani închisoare și inculpatul N.L. la 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea

art. 81 și art. 82 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 4

din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 439 lit. b) C.

proc. pen., cu referire la art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus

confiscarea cantității de heroină rămasă după expertizarea produsului.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 14 februarie

2002, inculpatul, împreună cu soția sa, C.F. în ziua de 14 februarie 2002, au

fost depistați cu 97 doze de heroină, în vederea comercializării.

Inculpatul a recunoscut

fapta comisă, mai ales că la percheziția domiciliară s-au mai găsit și alte

doze din același drog.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul C.Șt., solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 69/

A din 28 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, și

pentru cauze cu minori și familie a admis apelul declarat de inculpat, a

desființat în parte sentința penală apelată și pe fond, au dispus reducerea

pedepsei aplicate inculpatului de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare.

A fost dedusă din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 februarie 2002 la

zi și a fost menținută starea de arest a acestuia.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii atacată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul C.Șt., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor și reducerea pedepsei aplicate.

Examinând recursul în raport

de motivul invocat de inculpat și care se încadrează în cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., se constată că nu este

fondat.

Verificând actele și

lucrările dosarului se reține că instanțele au stabilit corect situația de fapt

și vinovăția inculpatului, în raport de materialul probator administrat în

cauză și au aplicat o pedeapsă just individualizată, conform cerințelor

prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen.

Astfel, la stabilirea și

aplicarea pedepsei, instanțele au ținut seama de gradul ridicat de pericol

social al faptei, de modalitatea și împrejurările comiterii, de limitele de

pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, dar și de datele ce

caracterizează persoana inculpatului, care nu se află la prima confruntare cu

rigorile legii penale, fiind recidivist și a avut o atitudine sinceră pe

parcursul desfășurării procesului penal.

Așadar, pedeapsa de 10 ani

închisoare, sub aspectul cuantumului său, este în măsură să asigure reeducarea

inculpatului în vederea reintegrării sale în societate și prevenția generală,

conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În consecință, se constată

că nu există temeiuri pentru reducerea pedepsei astfel cum a solicitat

inculpatul, urmând ca recursul său să fie respins, ca nefondat.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca

recursul declarat de inculpatul C.Șt. să fie respins, ca nefondat.

În temeiul art. 385

17

alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 88

C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și

arestării preventive de la 14 februarie 2002 la 25 martie 2005.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul urmează să fie obligat la plata sumei de 1.600.000

lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.Șt. împotriva deciziei penale nr.

69/ A din 28 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II a penală și

pentru cauze cu minori și familie

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 14 februarie 2002

la 25 martie 2005.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 martie 2005.