ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2078/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1209 din 30 septembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus condamnarea inculpatului C.Șt. la 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat restul de pedeapsă neexecutat de 635 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 189/1999 a Tribunalului Bacău, dispunându-se ca inculpatul să execute 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b( C. pen., conform art. 65 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestarea preventivă de la 14 februarie 2002 la zi și a fost menținută starea de arest a acestuia. În cauză au mai fost condamnați inculpații C.F., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la 5 ani închisoare și inculpatul N.L. la 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 și art. 82 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000. În baza art. 439 lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de heroină rămasă după expertizarea produsului. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 14 februarie 2002, inculpatul, împreună cu soția sa, C.F.

în ziua de 14 februarie 2002, au fost depistați cu 97 doze de heroină, în vederea comercializării. Inculpatul a recunoscut fapta comisă, mai ales că la percheziția domiciliară s-au mai găsit și alte doze din același drog. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.Șt., solicitând reducerea pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 69/ A din 28 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, și pentru cauze cu minori și familie a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința penală apelată și pe fond, au dispus reducerea pedepsei aplicate inculpatului de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare. A fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 februarie 2002 la zi și a fost menținută starea de arest a acestuia.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.Șt., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și reducerea pedepsei aplicate. Examinând recursul în raport de motivul invocat de inculpat și care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., se constată că nu este fondat. Verificând actele și lucrările dosarului se reține că instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză și au aplicat o pedeapsă just individualizată, conform cerințelor prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen.

Astfel, la stabilirea și aplicarea pedepsei, instanțele au ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea și împrejurările comiterii, de limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, fiind recidivist și a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfășurării procesului penal. Așadar, pedeapsa de 10 ani închisoare, sub aspectul cuantumului său, este în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reintegrării sale în societate și prevenția generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen. În consecință, se constată că nu există temeiuri pentru reducerea pedepsei astfel cum a solicitat inculpatul, urmând ca recursul său să fie respins, ca nefondat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul C.Șt. să fie respins, ca nefondat. În temeiul art. 385 17 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 14 februarie 2002 la 25 martie 2005. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul urmează să fie obligat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.Șt. împotriva deciziei penale nr. 69/ A din 28 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II a penală și pentru cauze cu minori și familie Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 14 februarie 2002 la 25 martie 2005. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2005.