ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4093/2004

Asupra recursurilor de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 405 din 18 februarie 2004, pronunțată, în dosarul nr. 2678/2003, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul D.R. la pedeapsa principală de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară privind interzicerea pe timp de 4 ani, după executarea pedepsei principale, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, Tribunalul a condamnat pe inculpatul B.Z.R. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 23 iulie 2002 la zi, menținându-se starea de arest. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului S.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, stabilită în sarcina inculpatului, prin sentința penală nr. 176/2003 a Judecătoriei sectorului 1 București și a dispus executarea acesteia în întregime pe lângă pedeapsa aplicată prin hotărâre, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 6 ani închisoare. În baza art. 39 alin. (1) C. pen., s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 142/2001 a Curții de Apel București, secția I penală, inculpatul S.G.

urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare. A fost dedusă din pedeapsă perioada executată cu începere de la 4 aprilie 2001 la 20 iunie 2001 și de la 25 iulie 2002 la zi. A fost anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 977/2002 și s-a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa aplicată prin hotărâre. S-a dispus, în baza art. 118 lit. b) C. pen. și art. 17 din Legea nr. 143/2000, confiscarea de la inculpații B. și D.R. a cantității de 2,1 gr. heroină rămasă în urma analizelor de laborator, iar în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 400.000 lei de la inculpatul B.Z.R., sumă obținută din săvârșirea infracțiunii. În considerentele hotărârii, instanța a reținut că, la data de 23 iulie 2002, inculpatul S.G.

a fost depistat de organele de poliție având asupra sa 0,15 gr. heroină achiziționată de la inculpatul B.Z.R., iar în urma unei percheziții domiciliare efectuată în locuința acestuia, în care locuia și inculpatul D.R., a fost descoperită cantitatea de 2,54 gr. heroină, deținută în scopul comercializării, fără drept. Prin decizia penală nr. 430 din 8 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de inculpatul S.G., a desființat, în parte, sentința și, rejudecând, a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, prevenția de la 1.02 la 13 martie 1999, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D.R. și B.Z.R.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs toți inculpații, invocând greșita individualizare a pedepsei în raport cu art. 72 C. pen. (cazul prevăzut de art. 385 9 pct. 14), iar inculpatul S.G. a susținut și incidența cazului prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. (când s-a aplicat greșit legea). Înalta Curte, examinând cauza sub aspectele invocate, constată că recursurile sunt nefondate, pentru motivele ce urmează: Cu privire la recurentul inculpat S.G., care a susținut nelegalitatea hotărârilor sub aspectul greșitei aplicări a art. 83 C. pen., Înalta Curte constată netemeinicia acestui motiv de recurs.

Astfel, întrucât infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, pentru care a fost condamnat, a fost săvârșită în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 1199/2001 a Judecătoriei sectorului 1 București, aplicarea art. 83 C. pen., era obligatorie, neavând incidență în cauză cazurile de excepție prevăzute de art. 83 alin. (2) și (3) C. pen. Înalta Curte observă că, ambele instanțe au aplicat corect și prevederile art. 39 alin. (1) C. pen., referitoare la pedeapsa în caz de recidivă, inculpatul S.G. fiind recidivist în condițiile prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen. În raport cu gradul de pericol social al faptei și al persoanei acestui infractor (recidivist), precum și față de incidența textelor penale menționate, Înalta Curte constată că pedeapsa stabilită pentru recurentul inculpat S.G.

a fost aplicată în acord cu criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. În consecință, va fi respins, ca nefondat, acest recurs. Nefondate sunt și recursurile declarate de inculpații B.Z.R. și D.R., deoarece primului i s-au aplicat deja prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, stabilindu-se pedeapsa principală de 7 ani închisoare, cuantum situat sub minimul special al pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită (10 ani închisoare), iar celui de al doilea (D.R.), inculpat arestat în altă cauză, i s-a aplicat minimul special al pedepsei (10 ani), neexistând dovedite cu privire la persoana sa împrejurări care să poată fi considerate circumstanțe atenuante, conform art. 74 C. pen., pentru reducerea pedepsei sub acest cuantum.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de toți inculpații. Se vor aplica prevederile art. 88 C. pen., tuturor inculpaților, scăzându-se din durata pedepselor perioadele deja executate în arest preventiv. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați, fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se includ și onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaților D.R. și B.Z.R., care se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.Z.R., D.R. și S.G. împotriva deciziei penale nr. 430 din 8 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive și perioadele executate de fiecare astfel: - pentru inculpatul B.Z.R., timpul arestării preventive de la 23 iulie 2002 la 10 august 2004; - pentru inculpatul S.G. perioada executată de la 4 aprilie 2001 la 20 iunie 2001, de la 25 iulie 2002 la 10 august 2004, precum și perioada executată de la 1 februarie 1999 la 13 martie 1999 din pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 176 din 3 februarie 2003 a Judecătoriei sectorului 1 București a cărei suspendare a fost revocată.

Constată că inculpatul D.R. este arestat în altă cauză. Obligă pe recurenții inculpați B.Z.R. și D.R. la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe inculpatul S.G. la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 august 2004.