ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6539/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

a II-a penală, prin sentința penală nr. 633 din 12 mai 2003, în baza art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege,

a art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul

B.I. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 și

art. 64 din același cod.

În baza art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit.

a) C. pen., a condamnat pe inculpata D.ȘT. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 și

art. 64 din același cod.

În baza art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C.

pen., a condamnat pe inculpatul B.R. la 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 și

art. 64 din același cod.

În baza art. 88 C. pen., a

computat prevenția inculpaților de la 24 august 2003 la zi, respectiv 12 mai

2004.

Potrivit art. 350 C. proc.

pen., a menținut starea de arest a inculpaților.

În baza art. 118 lit. e) C.

pen. și art. 17 din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpatul B.I.

cantitatea de 1,13 gr. heroină rămasă în urma analizelor fizico-chimice, de la

inculpata D.Șt. cantitatea de 0,53 gr. heroină rămasă în urma analizelor

fizico-chimice și de la inculpatul B.R. cantitatea de 0,547 gr. heroină rămasă

în urma analizelor fizico-chimice.

Inculpații au fost obligați,

fiecare, la plata sumei de câte 2.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Hotărând astfel, prima

instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În noaptea de 23 august

2003, martorul P.C. a cumpărat cu bani marcați de la inculpata D.Șt., prin

fereastra imobilului situat în Str. Agricultorilor, trei doze de heroină, iar

cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în imobil asupra inculpatei s-au

găsit 16 punguțe cu heroină (0,74 gr.).

În timpul efectuării

percheziției, inculpatul B.I. a venit în imobil împreună cu numitul A.V. și la

vederea organelor de poliție a aruncat jos două punguțe cu heroină.

În urma cercetării cu

ajutorul lămpii cu raze ultraviolete, atât pe mâinile și pe hainele inculpatei

D.Șt., cât și pe mâinile și pe îmbrăcămintea inculpatului B.I., s-au relevat

urme de praf fluorescent (folosit la capcanarea bancnotelor).

Pentru a beneficia de

prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, inculpatul B.I. a denunțat pe

furnizorul său, inculpatul B.R. și a folosit suma de 1.900.000 lei (capcanată)

cumpărând de la acesta din urmă heroină.

La vederea lucrătorilor de

poliție, inculpatul B.R. a aruncat banii peste gard în curtea imobilului

învecinat și a fugit, însă după ce a fost prins, pe mâini și pe haine au fost

relevate cu ajutorul lămpii cu raze ultraviolete urme de praf fluorescent de pe

bancnotele capcanate criminalistic.

Împotriva sentinței penale

au declarat apel inculpații D.Șt., B.I. și B.R., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În apelul inculpatului B.R.

s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, în sensul

reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege pentru

infracțiunea săvârșită, motivând că în cursul urmăririi penale a denunțat și

alte persoane care au săvârșit infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000, iar

la instanța de fond, reprezentantul parchetului a fost de acord să beneficieze

de textul de lege menționat, iar în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei

aplicate sub minimul special, în raport de circumstanțele personale ale

inculpatului.

În apelul inculpatei D.Șt.

s-a solicitat în principal, aplicarea unei sancțiuni administrative, susținând

că nu este traficantă de droguri, ci doar consumatoare și a vândut dozele de

heroină numitului P.C. nu pentru a realiza vreun venit, ci pentru a-și recupera

banii pe care-i dăduse anterior acestuia, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

În apelul inculpatului B.I.

s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina sa,

din infracțiunea de trafic de droguri, în infracțiunea de deținere ilegală de

droguri, motivând că cele două doze de heroină le deținea pentru consum propriu

și nu pentru a fi valorificate și în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei

sub minimul special, având în vedere circumstanțele personale atenuante.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 573/ A din 3 august 2004, a

respins apelurile inculpaților, ca nefondate, reținând că, în cauză, instanța

de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, în

concordanță cu întregul material probator administrat și a făcut o legală

încadrare juridică a faptelor comise, astfel că în mod legal a dispus

condamnarea acestora.

De asemenea, instanța de

control judiciar a reținut că în mod temeinic și legal, în cauză, nu s-a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, în ceea ce îl privește

pe inculpatul B.R., la dosar, neexistând probe privind identificarea și

tragerea la răspundere penală și a altor persoane care au săvârșit infracțiuni

legate de droguri, denunțate de acest inculpat, iar la determinarea cuantumului

pedepselor aplicate celor trei inculpați, instanța de fond a avut în vedere

toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și nu se

justifică reducerea cuantumului acestora sub minimul special.

În termenul legal, împotriva

deciziei penale au declarat recurs inculpații B.R. și B.I. În recursul său,

inculpatul B.R. a solicitat reindividualizarea pedepsei în conformitate cu

dispozițiile art. 72 C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 și să-i fie

aplicată o pedeapsă orientată spre minimul special, prin reținerea în favoarea

sa a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen.

Inculpatul B.I. nu a motivat

în scris recursul, iar la termenul de astăzi, 7 decembrie 2004, când au avut

loc dezbaterile în recurs a declarat că înțelege să-și retragă recursul

promovat în cauză.

Examinând hotărârea atacată,

în raport de cazurile de casare invocate, prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 10 și pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor

și a materialului din dosarul cauzei, recursul declarat de inculpatul B.R.,

fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, urmând a fi admis

ca atare.

Potrivit dispozițiilor art.

16 din Legea nr. 143/2000, „persoana care a comis una dintre infracțiunile

prevăzute de art. 2 – art. 10, iar în timpul urmăririi penale denunță și

facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane

care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la

jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege”.

Or, la dosarul cauzei există

adresa nr. 4255/P/2004 din 30 august 2004, precum și rechizitoriul nr.

4423/P/2003 din 11 februarie 2004 emise de către Parchetul de pe lângă

Tribunalul București (aflate la dosarul de recurs) din care rezultă că urmare

denunțului formulat de inculpatul B.R. au fost identificați și trimiși în

judecată inculpații V.F., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2

alin. (2) și, respectiv, de art. 4 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea

art. 33 lit. a) și a art. 37 lit. b) C. pen. și T.G., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Așa fiind, constatând că

sunt îndeplinite condițiile pentru a se reține în favoarea inculpatului B.R.

cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000, și

deci, solicitarea acestuia în acest sens fiind întemeiată, Curtea va dispune

aplicarea în speță și a dispozițiilor acestui text de lege și dând o mai mare

eficiență circumstanțelor atenuante, constând în atitudinea cooperantă a

acestuia pe parcursul procesului penal și împrejurarea că are un copil minor în

întreținere, circumstanțe care au fost deja reținute în favoarea inculpatului

de către instanța de fond, urmează ca prin admiterea recursului să se dispună

reducerea pedepsei privative de libertate aplicată inculpatului de la 9 ani

închisoare, la 4 ani închisoare, iar pedeapsa complementară va fi redusă de la

4 ani la 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

Asupra cererii de retragere

a recursului formulat de inculpatul B.I., se constată că potrivit art. 385

4

alin. (1) C. proc. pen., recursul se declară în condițiile prevăzute de art.

366 și art. 367 din același cod, care se aplică în mod corespunzător, iar

potrivit alin. (2), părțile pot renunța la recurs conform dispozițiilor art.

368 și pot retrage recursul în condițiile art. 369, care se aplică în mod

corespunzător.

Conform art. 369 alin. (1)

C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare

dintre părți își poate retrage apelul declarat.

Retragerea trebuie să fie

făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în

stare de deținere, printr-o declarație atașată sau consemnată într-un proces

verbal de către conducerea locului de deținere.

Având în vedere că

dispozițiile legale mai sus-citate, aplicabile și în ce privește calea de atac

a recursului, au fost îndeplinite, în sensul că inculpatul B.I., aflat în stare

de arest, și-a manifestat expres dorința de a-și retrage recursul declarat,

urmează a se lua act de această cerere.

În consecință, pentru

considerentele arătate, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite

recursul declarat de inculpatul B.R., va casa decizia atacată, precum și

hotărârea primei instanțe numai cu privire la omisiunea instanțelor de a reține

în favoarea inculpatului dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și cu

privire la pedepsele aplicate acestui inculpat și va deduce din pedeapsă,

timpul arestării preventive de la 24 august 2003, la 7 decembrie 2004.

Va luat act de retragerea

recursului declarat de inculpatul B.I.

În conformitate cu

dispozițiile art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat B.I. va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul

pentru apărarea din oficiu și va dispune conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul B.R. împotriva deciziei penale nr. 573/ A din 3

august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează decizia atacată,

precum și sentința penală nr. 633 din 12 mai 2003 a Tribunalului București,

secția a II-a penală, numai cu privire la omisiunea instanțelor de a reține în

favoarea inculpatului B.R. a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și cu

privire la pedepsele aplicate acestui inculpat.

Reduce pedeapsa privativă de

libertate aplicată inculpatului, de la 9 ani închisoare, la 4 ani închisoare și

pe cea complementară, de la 4 ani la 2 ani interzicerea exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 august 2003, la 7 decembrie

2004.

Ia act de retragerea

recursului declarat de inculpatul B.I. împotriva aceleiași decizii.

Obligă pe recurentul

inculpat B.I. la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 decembrie 2004.