ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6539/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 633 din 12 mai 2003, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, a art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.I. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 din același cod. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata D.ȘT. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 din același cod. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.R. la 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 din același cod. În baza art. 88 C. pen., a computat prevenția inculpaților de la 24 august 2003 la zi, respectiv 12 mai 2004. Potrivit art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților. În baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 17 din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpatul B.I. cantitatea de 1,13 gr. heroină rămasă în urma analizelor fizico-chimice, de la inculpata D.Șt.

cantitatea de 0,53 gr. heroină rămasă în urma analizelor fizico-chimice și de la inculpatul B.R. cantitatea de 0,547 gr. heroină rămasă în urma analizelor fizico-chimice. Inculpații au fost obligați, fiecare, la plata sumei de câte 2.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: În noaptea de 23 august 2003, martorul P.C. a cumpărat cu bani marcați de la inculpata D.Șt., prin fereastra imobilului situat în Str. Agricultorilor, trei doze de heroină, iar cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în imobil asupra inculpatei s-au găsit 16 punguțe cu heroină (0,74 gr.). În timpul efectuării percheziției, inculpatul B.I.

a venit în imobil împreună cu numitul A.V. și la vederea organelor de poliție a aruncat jos două punguțe cu heroină. În urma cercetării cu ajutorul lămpii cu raze ultraviolete, atât pe mâinile și pe hainele inculpatei D.Șt., cât și pe mâinile și pe îmbrăcămintea inculpatului B.I., s-au relevat urme de praf fluorescent (folosit la capcanarea bancnotelor). Pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, inculpatul B.I. a denunțat pe furnizorul său, inculpatul B.R. și a folosit suma de 1.900.000 lei (capcanată) cumpărând de la acesta din urmă heroină. La vederea lucrătorilor de poliție, inculpatul B.R. a aruncat banii peste gard în curtea imobilului învecinat și a fugit, însă după ce a fost prins, pe mâini și pe haine au fost relevate cu ajutorul lămpii cu raze ultraviolete urme de praf fluorescent de pe bancnotele capcanate criminalistic.

Împotriva sentinței penale au declarat apel inculpații D.Șt., B.I. și B.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În apelul inculpatului B.R. s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, în sensul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, motivând că în cursul urmăririi penale a denunțat și alte persoane care au săvârșit infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000, iar la instanța de fond, reprezentantul parchetului a fost de acord să beneficieze de textul de lege menționat, iar în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate sub minimul special, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului.

În apelul inculpatei D.Șt. s-a solicitat în principal, aplicarea unei sancțiuni administrative, susținând că nu este traficantă de droguri, ci doar consumatoare și a vândut dozele de heroină numitului P.C. nu pentru a realiza vreun venit, ci pentru a-și recupera banii pe care-i dăduse anterior acestuia, iar în subsidiar, reducerea pedepsei. În apelul inculpatului B.I. s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina sa, din infracțiunea de trafic de droguri, în infracțiunea de deținere ilegală de droguri, motivând că cele două doze de heroină le deținea pentru consum propriu și nu pentru a fi valorificate și în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special, având în vedere circumstanțele personale atenuante.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 573/ A din 3 august 2004, a respins apelurile inculpaților, ca nefondate, reținând că, în cauză, instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, în concordanță cu întregul material probator administrat și a făcut o legală încadrare juridică a faptelor comise, astfel că în mod legal a dispus condamnarea acestora. De asemenea, instanța de control judiciar a reținut că în mod temeinic și legal, în cauză, nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, în ceea ce îl privește pe inculpatul B.R., la dosar, neexistând probe privind identificarea și tragerea la răspundere penală și a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, denunțate de acest inculpat, iar la determinarea cuantumului pedepselor aplicate celor trei inculpați, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

și nu se justifică reducerea cuantumului acestora sub minimul special. În termenul legal, împotriva deciziei penale au declarat recurs inculpații B.R. și B.I. În recursul său, inculpatul B.R. a solicitat reindividualizarea pedepsei în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 și să-i fie aplicată o pedeapsă orientată spre minimul special, prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen. Inculpatul B.I. nu a motivat în scris recursul, iar la termenul de astăzi, 7 decembrie 2004, când au avut loc dezbaterile în recurs a declarat că înțelege să-și retragă recursul promovat în cauză. Examinând hotărârea atacată, în raport de cazurile de casare invocate, prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 și pct. 14 C. proc.

pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul declarat de inculpatul B.R., fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, urmând a fi admis ca atare. Potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, „persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute de art. 2 – art. 10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege”. Or, la dosarul cauzei există adresa nr. 4255/P/2004 din 30 august 2004, precum și rechizitoriul nr. 4423/P/2003 din 11 februarie 2004 emise de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București (aflate la dosarul de recurs) din care rezultă că urmare denunțului formulat de inculpatul B.R.

au fost identificați și trimiși în judecată inculpații V.F., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) și, respectiv, de art. 4 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) și a art. 37 lit. b) C. pen. și T.G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Așa fiind, constatând că sunt îndeplinite condițiile pentru a se reține în favoarea inculpatului B.R.

cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000, și deci, solicitarea acestuia în acest sens fiind întemeiată, Curtea va dispune aplicarea în speță și a dispozițiilor acestui text de lege și dând o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante, constând în atitudinea cooperantă a acestuia pe parcursul procesului penal și împrejurarea că are un copil minor în întreținere, circumstanțe care au fost deja reținute în favoarea inculpatului de către instanța de fond, urmează ca prin admiterea recursului să se dispună reducerea pedepsei privative de libertate aplicată inculpatului de la 9 ani închisoare, la 4 ani închisoare, iar pedeapsa complementară va fi redusă de la 4 ani la 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Asupra cererii de retragere a recursului formulat de inculpatul B.I., se constată că potrivit art. 385 4 alin. (1) C. proc. pen., recursul se declară în condițiile prevăzute de art. 366 și art. 367 din același cod, care se aplică în mod corespunzător, iar potrivit alin. (2), părțile pot renunța la recurs conform dispozițiilor art. 368 și pot retrage recursul în condițiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător. Conform art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atașată sau consemnată într-un proces verbal de către conducerea locului de deținere.

Având în vedere că dispozițiile legale mai sus-citate, aplicabile și în ce privește calea de atac a recursului, au fost îndeplinite, în sensul că inculpatul B.I., aflat în stare de arest, și-a manifestat expres dorința de a-și retrage recursul declarat, urmează a se lua act de această cerere. În consecință, pentru considerentele arătate, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul B.R., va casa decizia atacată, precum și hotărârea primei instanțe numai cu privire la omisiunea instanțelor de a reține în favoarea inculpatului dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și cu privire la pedepsele aplicate acestui inculpat și va deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive de la 24 august 2003, la 7 decembrie 2004. Va luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul B.I.

În conformitate cu dispozițiile art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat B.I. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul pentru apărarea din oficiu și va dispune conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.R. împotriva deciziei penale nr. 573/ A din 3 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr. 633 din 12 mai 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu privire la omisiunea instanțelor de a reține în favoarea inculpatului B.R. a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și cu privire la pedepsele aplicate acestui inculpat. Reduce pedeapsa privativă de libertate aplicată inculpatului, de la 9 ani închisoare, la 4 ani închisoare și pe cea complementară, de la 4 ani la 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 august 2003, la 7 decembrie 2004. Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul B.I. împotriva aceleiași decizii. Obligă pe recurentul inculpat B.I. la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2004.