ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3727/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1569 din 9

decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.N. la o pedeapsă de 16 ani închisoare

și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 4 ani

închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin.

(1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare și 8

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu

aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 15 mai 2002,

la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat

cantitatea de 1,42 grame heroină rămasă după efectuarea analizelor de

laborator.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, a condamnat pe

inculpata P.E. la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, a condamnat pe inculpată la 3 ani

închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin.

(1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus, urmând

ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu

aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus

prevenția de la 14 mai 2002, la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpată

cantitatea de 1,28 grame heroină, 0,52 grame fragmente metadonă și 0,52 grame

fragmente de comprimate metadonă, rămase după efectuarea analizelor de

laborator.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpată

sumele de 326 dolari S.U.A., 80 Euro și 2.100.000 lei obținute prin săvârșirea

infracțiunilor.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

obligat pe fiecare inculpat la câte 4.000.000 lei cheltuieli judiciare

statului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, că la data de 14 mai 2002, în urma unei percheziții

domiciliare în locuința inculpatei P.E., au fost găsite 20 de doze de heroină,

în cantitate totală de 1,38 grame pe care aceasta le deținea, atât pentru a le

vinde cât și pentru consum propriu, precum și metadonă.

Inculpata a declarat că deținea

drogurile pentru a le vinde, fiind totodată și consumatoare de droguri. Aceasta

a mai arătat că după plecarea din locuință a concubinului său V.A. a început să

vândă heroină, sens în care la data de 12 mai 2002 a primit de la un cunoscut

cu numele de N. poreclit C. (identificat în persoana inculpatului P.N.) 24 doze

de heroină pentru a consuma și a vinde din ele.

La data de 15 mai 2002, în urma unei

percheziții domiciliare în locuința comună a inculpatului P.N. și a

învinuitelor C.M. și R.M., asupra inculpatului P.N. au fost găsite 21 de doze

de heroină, în cantitate de 1,56 grame, iar în apartament mai multe seringi

folosite.

Inculpata P.E. a avut o atitudine

sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând faptele, facilitând

totodată și tragerea la răspundere a inculpatului P.N., care a avut o atitudine

nesinceră și necooperantă pe tot parcursul procesului penal încercând să

împiedice aflarea adevărului și buna desfășurare a judecății.

În ceea ce privește traficul de droguri

inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei dând declarații contradictorii,

care nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză. La urmărirea

penală a susținut că a cumpărat 21 de doze de heroină găsită asupra sa de la o

persoană necunoscută pentru consum propriu dar și pentru consumul numitelor C.M.

și R.M., însă în fața instanței nu a recunoscut că aceste droguri ar fi fost

ale sale, susținând nejustificat că erau ale concubinei sale și că deși era

îmbrăcat cu pantalonii de trening ai acesteia nu știa ce are în buzunare.

Împotriva sentinței au formulat apel

inculpații P.E. și P.N., criticând-o sub aspectul nelegalității și

netemeiniciei, având în vedere următoarele motive:

Apelul inculpatului P.N. a vizat în

principal, greșita condamnare a sa pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri, considerând că se face vinovat doar pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, fiind consumator de droguri.

În subsidiar inculpatul P.N. a

solicitat redozarea pedepsei aplicate, invocând dispozițiile art. 72 și art. 52

C. pen.

Apelul inculpatei P.E. a vizat

redozarea pedepsei aplicate, considerând-o excesiv de mare în raport cu

pericolul social concret al infracțiunii săvârșite.

Instanța de apel a admis apelul

declarat de inculpatul P.N., a casat parțial sentința atacată și în fond a

descontopit pedepsele aplicate acestuia în pedepsele componente de 16 ani

închisoare și respectiv 4 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe

inculpatul P.N., la 12 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la 3 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen., iar conform art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, în final inculpatul P.N.

urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71

– art. 64 C. pen., și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

S-a dedus prevenția inculpatului de la

15 mai 2002 la 17 februarie 2005 și s-a menținut starea de arest.

Prin aceeași decizie s-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpata P.E.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că probatoriul administrat a condus în mod corect la concluzia

că inculpatul P.N. se face vinovat atât de infracțiunea de trafic de droguri

constând în vânzarea repetată a unor cantități de droguri la diferite persoane

cât și de consum de droguri.

Sub aspectul pedepselor instanța de

apel a apreciat că pedepsele aplicate inculpatului pentru traficul și respectiv

consumul de droguri se impune a fi diminuate avându-se în vedere circumstanțele

personale ale inculpatului, dar și pericolul social concret al infracțiunii și

starea de recidivă în care inculpatul se afla când a comis faptele.

Cu privire la apelul declarat de

inculpata P.E. instanța de apel a constatat că pedeapsa rezultantă de 6 ani

închisoare, în condițiile reținerii dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000,

corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., fiind

de natură a-și atinge scopul prevăzut de art. 52 astfel că apelul inculpatei

apare ca nefondat fiind respins ca atare.

Împotriva deciziei instanței de apel

au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul P.N. a reiterat criticile

invocate cu ocazia judecării apelului, respectiv greșita sa condamnare pentru

infracțiunea de trafic de droguri, infracțiune pe care susține că nu a comis-o

solicitând achitarea și în subsidiar greșita individualizare a pedepselor a

căror reducere consideră că se impune.

În motivele scrise depuse la dosar

recurentul invocă împrejurări care justifică în opinia sa reducerea pedepsei

aplicate, prin reținerea circumstanțelor atenuante.

În recursul său inculpata P.E.

critică hotărârile pronunțate sub aspectul individualizării pedepsei aplicate

și solicită o reducere a acesteia față de circumstanțele sale personale.

Recursurile declarate de inculpați

sunt nefondate.

Susținerea inculpatului P.N.

potrivit căreia nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri este contrazisă de probele administrate în cauză, care dovedesc

contrariul.

Astfel, în afară de declarațiile

constante ale coinculpatei, vinovăția acestuia este confirmată de declarațiile

martorilor C.M., R.M.I., S.M., S.E.L. și V.A. care au relatat fie că au

cumpărat, fie că l-au văzut pe inculpatul P.N. vânzând droguri cât și consumând

prin injectarea acestora.

Prin urmare, existând dovezi

suficiente de vinovăție, motivul de casare invocat prin care se solicită a se

dispune achitarea nu poate fi primit.

În ce privește motivul de casare

invocat în subsidiar de recurentul P.N., prin care se solicită reducerea

pedepsei aplicate, se constată că și acesta este nefondat.

Pedeapsa principală rezultantă, de

12 ani închisoare aplicată inculpatului de instanța de apel ca urmare a

reducerii pedepselor la care a fost condamnat inculpatul de către prima

instanță este în măsură să satisfacă scopul pedepsei astfel cum a fost prevăzut

de legiuitor în art. 52 C. pen., astfel că o redozare nu se justifică.

La individualizarea pedepsei

instanța de apel a avut în vedere toate criteriile impuse de art. 72 C. pen.,

respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, limitele

prevăzute de textul încriminator, dar și circumstanțele personale ale

inculpatului, conduita sa procesuală, starea de recidivă, instanța dând dovadă

de clemență atunci când s-a orientat spre o pedeapsă situată aproape de limita

minimă prevăzută de lege, neexistând temeiuri pentru reținerea de circumstanțe

atenuante în favoarea recurentului inculpat.

Referitor la recursul declarat de

inculpata P.E., Înalta Curtea constată că atât prima instanță cât și instanța

de control judiciar au făcut o corectă apreciere a criteriilor de individualizare

a pedepsei aplicate inculpatei acordând, deopotrivă, semnificația cuvenită atât

pericolului social al faptelor reținute în sarcina acesteia cât și datelor ce

caracterizează persoana inculpatei care a recunoscut săvârșirea acestora, a

înlesnit aflarea adevărului și identificarea altor inculpați, beneficiind de

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, împrejurări ce duc la convingerea

că prevederile art. 52 C. pen., se pot realiza prin executarea pedepsei

aplicate de instanța de fond și confirmată de instanța de apel, astfel încât o

redozare a acesteia nu este justificată.

Pentru considerentele ce preced,

având în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport cu

prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică

existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare,

urmează a se constata că recursurile declarate în cauză sunt nefondate și a fi

respinse, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Se va deduce conform art. 88 C. pen.,

din pedepsele aplicate inculpaților perioada arestării preventive pentru

fiecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații P.N. și P.E. împotriva deciziei penale nr. 113/ A din

17 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului P.N., perioada arestării preventive de la 15 mai 2002 la 16 iunie

2005, iar pentru inculpata P.E., perioada arestării preventive de la 14 mai

2002 la zi.

Obligă pe fiecare recurent să

plătească statului câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 iunie 2005.