ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1723/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1345 din 5 octombrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.R. la 11 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de att.64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 25 ianuarie 2005 la zi. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 0,33 gr. de heroină, constatând totodată, că drogurile ridicate au fost consumate în procesul analizelor de laborator. În baza art. 17 alin. (2) și (3) din Legea nr. 113/2000 a confiscat de la inculpat sumele de 1.500.000 lei și suma de 350.000 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarea situație de fapt: La data de 11 noiembrie 2005, organele de poliție au fost sesizate cu privire la faptul că numitul R. zis B. vinde droguri în locuința sa din cu prețul de 250.000 lei doza.

După identificarea acestei persoane ca fiind inculpatul M.R., s-a trecut la efectuarea formalităților pentru o livrare supravegheată, prin introducerea unui investigator sub acoperire, având nume de cod F. cu colaborator G. La data de 16 noiembrie 2004, aceste două persoane au procedat la efectuarea unor activități specifice, colaboratorul deplasându-se la imobilul inculpatului, căruia i-a înmânat 500.000 lei (alții decât cei capcanați, deoarece inculpatul i-a solicitat să-i schimbe) primind două punguțe de heroină. După amiază, în jurul orei 16,30, colaboratorul a cumpărat din nou de la domiciliul inculpatului două doze de heroină pentru care a plătit tot 500.000 lei. A doua zi, în jurul orei 16,30, colaboratorul G. primind din nou 500.000 lei de la investigator, a cumpărat încă două doze de heroină.

La data de 25 ianuarie 2005, s-a efectuat o percheziție domiciliară la adresa inculpatului, unde au fost găsite pe o noptieră niște heroină, precum și seringi, fiole sparte folosite la consumul de droguri. La adresa respectivă au fost găsite niște persoane, cunoștințe ale inculpatului S.A.R., Ș.M.Șt. și P.E.I., care se aflau acolo pentru consum de droguri, cumpărate în ziua respectivă de la inculpat. Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel solicitând diminuarea pedepsei având în vedere că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri în vederea consumului de droguri. Prin decizia penală nr. 901/ A din 22noiembrie 2005, Curtea de Apel București a respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat, reținând că hotărârea pronunțată este legală și temeinică.

Nemulțumit de hotărârile pronunțate inculpatul a declarat recurs, susținând în continuare că se face vinovat numai pentru deținere de droguri în vederea consumului. Recursul nu este fondat. Fapta săvârșită de inculpat a fost probată cu procesul-verbal din 25 ianuarie 2005 de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile colaboratorului sub acoperire, declarațiile martorilor, procesul-verbal de percheziție domiciliară, rapoarte de constatare tehnico-științifică din care rezultă că substanța vândută este heroină, drog de mare risc, precum și declarațiile de recunoaștere parțială ale inculpatului, el recunoscând numai faptul că deține droguri pentru consum propriu și faptul că își procura droguri în „cantități mai mari”.

Instanțele, printr-o judicioasă apreciere a probelor administrate, au reținut o situație de fapt și o încadrare juridică corectă. Susținerile inculpatului că a deținut droguri numai în vederea consumului propriu nu sunt susținute de probele administrate în cauză, infracțiunea reținută în sarcina sa fiind flagrantă. În cauză nu subzistă cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Al doilea motiv de recurs invocat, greșita individualizare a pedepsei, care se încadrează în cazul prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., dar este neîntemeiat. La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen., dispozițiile Părții generale a Codului penal, limitele pedepsei prevăzute de legea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat, care este cunoscut cu antecedente penale având mai multe condamnări anterioare, dar și poziția procesuală a acestuia.

Față de aceste considerente, hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice și în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat. Va fi computată detenția inculpatului și în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R. împotriva deciziei penale nr. 901/ A din 22 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 ianuarie 2005 la 17 martie 2006. Obligă pe recurent să plătească statului 200 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2006.