ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 778/2005

Deliberând asupra recursului

de față, constată:

Prin sentința penală nr.

1190 din 27 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I

penală, inculpatul B.D. a fost condamnat după cum urmează:

- în baza art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a)

C. pen., la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- în baza art. 4 din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C.

pen., la un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus durata arestării de la 11 martie 2003 la zi.

În baza art. 300

2

C. proc. pen., raportat la art. 160

b

C. proc. pen. și art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest.

În baza art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 s-au confiscat 0,84 gr. heroină constatându-se că 0,66

gr. heroină s-au consumat în procesul analizelor de laborator.

În baza art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. d) C. proc. pen., s-au

confiscat 31.878.000 lei consemnată la C.E.C., 620 dolari S.U.A. și 50 Euro

depuși la B.N.R. și 4 telefoane mobile ridicate conform dovezii seria B nr.

59852 din 14 martie 2003.

S-a reținut în fapt că, la

data de 11 martie 2003, s-au găsit în locuința inculpaților B.D. și I.J.,

condamnată, de asemenea, în cauză, 24 de doze de heroină în greutate de 1,5 gr.

destinate atât consumului propriu cât și vânzării, precum și o importantă sumă

de bani.

Prin decizia penală nr. 853/

A din 11 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a

respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi inculpați.

Instanța de apel a reținut

că din probele administrate rezultă cu certitudine comiterea faptelor de către

inculpați.

S-a apreciat, de asemenea,

că pedepsele au fost just individualizate.

Inculpatul B.D. a declarat

recurs, susținând că nu a comis infracțiunile. În subsidiar s-a susținut că

pedepsele nu au fost just individualizate.

Recursul își găsește temeiul

în dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și respectiv 14, dar nu

este fondat.

Din procesul verbal de

constatare, procesele verbale de verificare, raportul de constatare

tehnico-științifică, declarațiile martorilor S.S., I.E.V., I.C., L.M., R.S.I.

și din coroborarea declarațiilor celor doi inculpați rezultă cu certitudine că

inculpatul B.D. a traficat heroină și a deținut acest drog și pentru consum

propriu.

Așa fiind, susținerea că

inculpatul nu a comis faptele pentru care a fost condamnat este neîntemeiată.

Se apreciază, de asemenea,

că este neîntemeiată critica referitoare la individualizarea pedepselor având

în vedere că s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și în

consecință i s-au aplicat pedepse sub limita minimă prevăzută de lege, în

condițiile în care faptele prezintă un grad ridicat de pericol social, iar

inculpatul are antecedente penale și nu are ocupație.

Examinând cauza și în raport

de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată

că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare din

oficiu.

În consecință, recursul va

fi respins, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Se va deduce la zi arestarea

preventivă.

Conform art. 191 alin. (2)

C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr.

853/ A din 11 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, reținerea și timpul arestării preventive de la 11 martie 2003 la

2 februarie 2005.

Obligă recurentul să

plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 februarie 2005.