ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5167/2005

Examinând recursul de față constată: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 369 din 14 martie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II–a penală, inculpatul B.P.O. a fost condamnat, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata detenției preventive de la 11 martie 2004 la zi. În baza art. 118 lit. d) C. pen., și art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 1.500.000 lei.

În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 100 Euro și a telefonului mobil depus la camera de corpuri delicte. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt s-au reținut următoarele: La data de 8 martie 2004 și la 9 martie 2004, inculpatul B.P.O. a vândut, martorei E.C., cantitatea totală de 9,79 gr. heroină. La percheziția corporală efectuată, la 9 martie 2004, s-a găsit asupra inculpatului suma de 3.400.000 lei formată din bancnote înseriate. S-a reținut că susținerea inculpatului că doar cumpăra heroină pentru consumul său și al fostei sale soții și că nu este traficant de droguri, s-a apreciat ca fiind neîntemeiată. De asemenea, s-a reținut că este lipsit de relevanță, sub aspectul încadrării juridice, faptul că inculpatul este consumator de droguri de mai mult timp.

Instanța a reținut că fapta inculpatului de a vinde martorei E.C., în două rânduri, cantitatea totală de 0,79 gr. heroină, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., și reținându-se că pe parcursul procesului acesta a avut o atitudine cooperantă, s-a apreciat că se pot reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. c) C. pen. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 416 din 1 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat reținând că încadrarea juridică a faptei în dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este corectă, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și că pedeapsa a fost just individualizată.

Inculpatul a declarat recurs, pe care l-a întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen. În motivarea recursului s-a susținut că încadrarea juridică corectă a faptei este cea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 întrucât inculpatul a deținut drogurile pentru consumul propriu al său și al fostei sale soții. S-a solicitat aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 întrucât inculpatul a ajutat la prinderea și identificarea persoanei de la care cumpăra drogurile. În subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei. Recursul nu este fondat. Este nefondată susținerea inculpatului că încadrarea juridică dată faptei este greșită întrucât din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că, la data de 8 martie 2004, inculpatul a dat martorei E.C.

contra sumei de 1.500.000 lei, 6 doze de heroină și a doua zi a dat aceleiași martore, contra sumei de 3.900.000 lei, 0,50 gr. heroină. Declarația dată de martora B.M., fosta soție a inculpatului, în faza de cercetare judecătorească, nu face altceva decât să confirme împrejurarea că inculpatul a procurat martorei E.C., în două rânduri cantitatea totală de 9,79 gr. heroină. Împrejurarea că tranzacțiile ar fi fost mijlocite de martoră și că inculpatul nu ar fi cunoscut faptul că în realitate drogurile sunt pentru E.C., căreia îi aparțineau și banii este lipsită de relevanță pentru existența infracțiunii de trafic de droguri. Se constată de asemenea că justificat nu s-a făcut aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 întrucât din adresa D.I.I.C.O.T.

de la fila 130 rezultă că inculpatul nu a furnizat informații care să ducă la identificarea numitei „Petra” de la care lua drogurile, motiv pentru care s-a impus disjungerea cercetărilor cu privire la aceasta, cauza aflându-se în ceea ce o privește în faza actelor premergătoare. De altfel din procesul verbal rezultă că inculpatul a declarat că dorește să colaboreze cu organele de urmărire penală în vederea prinderii și tragerii la răspundere penală a numitei P., s-a procedat la crearea unui dispozitiv de supraveghere operativă, dar inculpatul, profitând de aglomerație, a fugit de la locul unde a susținut că urma să se întâlnească cu acea persoană și nu a mai putut fi prins decât la data de 11 martie 2004 când s-a luat și măsura reținerii sale.

Având în vedere împrejurarea că instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și a aplicat acestuia o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, Curtea apreciază că este neîntemeiată susținerea că pedeapsa aplicată este prea aspră atâta timp cât nu rezultă din actele dosarului nici o împrejurare care să justifice reducerea pedepsei astfel stabilite. Constatând că nu există nici cazuri de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce la zi durata arestării preventive. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P.O. împotriva deciziei penale nr. 416 din 1 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 11 martie 2004 la 14 septembrie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 septembrie 2005.