ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5167/2005

Examinând recursul de față constată:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 369 din 14

martie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II–a penală,

inculpatul B.P.O. a fost condamnat, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C.

pen., la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă

durata detenției preventive de la 11 martie 2004 la zi.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., și

art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de

1.500.000 lei.

În baza art. 109 C. proc. pen., s-a

dispus restituirea către inculpat a sumei de 100 Euro și a telefonului mobil depus

la camera de corpuri delicte.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-au reținut următoarele:

La data de 8 martie 2004 și la 9

martie 2004, inculpatul B.P.O. a vândut, martorei E.C., cantitatea totală de

9,79 gr. heroină. La percheziția corporală efectuată, la 9 martie 2004, s-a

găsit asupra inculpatului suma de 3.400.000 lei formată din bancnote înseriate.

S-a reținut că susținerea

inculpatului că doar cumpăra heroină pentru consumul său și al fostei sale

soții și că nu este traficant de droguri, s-a apreciat ca fiind neîntemeiată.

De asemenea, s-a reținut că este

lipsit de relevanță, sub aspectul încadrării juridice, faptul că inculpatul

este consumator de droguri de mai mult timp.

Instanța a reținut că fapta

inculpatului de a vinde martorei E.C., în două rânduri, cantitatea totală de

0,79 gr. heroină, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută

de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

La individualizarea pedepsei au fost

avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., și reținându-se că pe

parcursul procesului acesta a avut o atitudine cooperantă, s-a apreciat că se

pot reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante conform art. 74 lit.

c) C. pen.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 416 din 1 iunie 2005, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpat reținând că încadrarea juridică a faptei în

dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este corectă, că în cauză

nu sunt incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și că pedeapsa a

fost just individualizată.

Inculpatul a declarat recurs, pe

care l-a întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14

C. proc. pen.

În motivarea recursului s-a susținut

că încadrarea juridică corectă a faptei este cea prevăzută de art. 4 din Legea nr.

143/2000 întrucât inculpatul a deținut drogurile pentru consumul propriu al său

și al fostei sale soții.

S-a solicitat aplicarea art. 16 din

Legea nr. 143/2000 întrucât inculpatul a ajutat la prinderea și identificarea

persoanei de la care cumpăra drogurile.

În subsidiar s-a solicitat reducerea

pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Este nefondată susținerea

inculpatului că încadrarea juridică dată faptei este greșită întrucât din

probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că, la data de 8 martie

2004, inculpatul a dat martorei E.C. contra sumei de 1.500.000 lei, 6 doze de heroină

și a doua zi a dat aceleiași martore, contra sumei de 3.900.000 lei, 0,50 gr.

heroină.

Declarația dată de martora B.M.,

fosta soție a inculpatului, în faza de cercetare judecătorească, nu face

altceva decât să confirme împrejurarea că inculpatul a procurat martorei E.C.,

în două rânduri cantitatea totală de 9,79 gr. heroină. Împrejurarea că

tranzacțiile ar fi fost mijlocite de martoră și că inculpatul nu ar fi cunoscut

faptul că în realitate drogurile sunt pentru E.C., căreia îi aparțineau și

banii este lipsită de relevanță pentru existența infracțiunii de trafic de

droguri.

Se constată de asemenea că

justificat nu s-a făcut aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 întrucât din

adresa D.I.I.C.O.T. de la fila 130 rezultă că inculpatul nu a furnizat informații

care să ducă la identificarea numitei „Petra” de la care lua drogurile, motiv

pentru care s-a impus disjungerea cercetărilor cu privire la aceasta, cauza

aflându-se în ceea ce o privește în faza actelor premergătoare.

De altfel din procesul verbal rezultă

că inculpatul a declarat că dorește să colaboreze cu organele de urmărire

penală în vederea prinderii și tragerii la răspundere penală a numitei P., s-a

procedat la crearea unui dispozitiv de supraveghere operativă, dar inculpatul,

profitând de aglomerație, a fugit de la locul unde a susținut că urma să se

întâlnească cu acea persoană și nu a mai putut fi prins decât la data de 11

martie 2004 când s-a luat și măsura reținerii sale.

Având în vedere împrejurarea că

instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și a aplicat

acestuia o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea

comisă, Curtea apreciază că este neîntemeiată susținerea că pedeapsa aplicată

este prea aspră atâta timp cât nu rezultă din actele dosarului nici o

împrejurare care să justifice reducerea pedepsei astfel stabilite.

Constatând că nu există nici cazuri

de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge

recursul, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Se va deduce la zi durata arestării

preventive.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul B.P.O. împotriva deciziei penale nr. 416 din 1 iunie 2005 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 11 martie 2004 la 14 septembrie

2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 160 lei RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei

RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 septembrie 2005.