ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4433/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 281 din 9

martie 2006, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

inculpatul C.P., în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de

10 (zece) ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64

C. pen.

În baza art. 65 C. pen., instanța a

interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția de la 26 martie 2004 – la zi.

În baza 118 C. pen. și art. 17 din

Legea nr. 143/2000 s-au confiscat de la inculpat sumele de 130 dolari S.U.A. și

5.600.000 lei.

S-a constatat că heroina în

cantitate de 13,15 gr., rămasă în urma analizelor de laborator, a fost

confiscată de la inculpatul S.E., prin sentința penală nr. 878 din 29 iunie

2005 a Tribunalului București, secția I penală.

A fost obligat inculpatul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

avut în vedere următoarea situație de fapt:

În urma denunțului martorului V.I.,

la 25 martie 2004, s-a organiza prinderea în flagrant a inculpatului C.P., în

calitate de vânzător de heroină.

Cu acea ocazie a fost identificat S.C.E.,

având asupra sa 13,5 gr. heroină, ieșind din locuința inculpatului, însoțit de

A.G. și C.G., mama și respectiv fratele inculpatului C.P.

În zona respectivă, la percheziția

domiciliară efectuată inculpatului s-a găsit o fiolă spartă, cu urme de heroină.

În legătură cu cantitatea de 13,5

gr. heroină găsită asupra sa, S.C.E. a declarat că a primit-o de la inculpatul

C.P., pentru a o transporta în alt loc.

Declarația acestuia se coroborează

cu situația de fapt precizată de martorul denunțător V.I. care, în ziua

respectivă, mergând la locuința inculpatului să cumpere heroină, activitate

întreprinsă deoarece inculpatul nu avea heroina porționată.

S.C.E. a fost cercetat și judecat în

altă cauză, iar în prezenta a dat declarații numai în faza de urmărire penală.

Ulterior, pus în libertate s-a mutat de la adresa cunoscută și nu a mai putut

fi identificat.

În cauză au fost audiați și martorii

V.C.I. și M.V. care au declarat că, în repetate rânduri, au cumpărat heroină de

la inculpatul C.P.

La individualizarea pedepsei

aplicate au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., și

circumstanțele personale ale inculpatului, nesincer și recidivist.

Împotriva acestei sentințe penale

inculpatul C.P. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate, constând în

greșita condamnare a sa, cu motivarea că nu se face vinovat de săvârșirea

faptelor. Acesta a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale

atacate și pe fond achitarea, în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 307/

A din 14 aprilie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.P.

împotriva sentinței penale nr. 281 din 9 martie 2006 a Tribunalului București, secția

a II-a penală.

S-a computat prevenția de la 26

martie 2006 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, nemotivat în scris, iar în susținerea

orală, a reluat criticile formulate prin apel.

Curtea, examinând actele și probele

administrate, în raport de criticile aduse, dar și din oficiu, reține că

acestea au fost evaluate corect, că situația de fapt reținută este

corespunzătoare activității infracționale desfășurată în mod repetat de

inculpat și care a determinat și încadrarea juridică corectă.

Așa fiind, și văzând că probele

dovedesc vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunea pentru care a fost

judecat și condamnat, susținerile sale din recursul de față, vor fi apreciate

ca simple apărări, neconfirmate însă de actele cauzei.

Deci, dacă cu privire la vinovăția

recurentului, critica adusă nu are fundament în fapt, recursul declarat urmează

a fi admis, doar sub aspectul reaprecierii cuantumului pedepsei, ce se

apreciază excesiv.

Drept urmare, în raport și de

împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, se vor aplica și

prevederile art. 74 și 76 C. pen., și astfel pedeapsa urmează a fi redusă sub

limita minimă.

Pentru aceste considerente,

hotărârile atacate vor fi modificate și prin rejudecare, ca urmare a admiterii

recursului inculpatului potrivit art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., se va dispune în sensul reducerii sancțiunii penale.

Toate celelalte dispoziții ale hotărârilor,

vor fi menținute.

Se vor aplica și prevederile art. 381

și 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul C.P. împotriva deciziei penale nr. 307/ A din 14 aprilie 2006 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Casează, în parte, decizia penală

sus-menționată și sentința penală nr. 281 din 9 martie 2006 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, numai cu privire la cuantumul pedepsei

aplicată inculpatului.

Face aplicarea prevederilor art. 74

și 76 C. pen., și reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 10 ani închisoare la 7 ani

închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 26 martie 2004, la 11 iulie 2006.

Onorariul avocatului desemnat din

oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 iulie 2006.