ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4824/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4824/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 553/ F din 4 mai 2006, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul S.I. la: - 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen., în sensul că pe durata executării pedepsei inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 350 C. proc.
pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., din pedeapsa de executat, s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 29 noiembrie 2005, la zi. În baza art. 17 alin. (1) și art. 18 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de 94,170 grame heroină în amestec cu cofeină și griseofulvin. S-a dispus distrugerea cantității de droguri cu păstrarea contraprobelor și s-a constatat că diferența până la 94,960 grame a fost distrusă cu ocazia analizelor de laborator. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 13 milioane lei ROL, cu titlu de cheltuieli judiciare, din car suma de un milion lei ROL, reprezentând onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: La data de 29 noiembrie 2005, inculpatul S.I. a fost surprins de către organele de poliție având asupra sa două pungulițe cu droguri (94,96 grame) pe care negociase să le vândă numitului Sandu Constantin (denunțător), contra sumei de 30 milioane lei după ce, în prealabil, a fost organizat un flagrant. Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpatul S.I. pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată pe care a considerat-o prea severă, a cărei reducere a solicitat-o prin reaprecierea criteriilor de individualizare, urmând a se avea în vedere faptul că a fost sincer, nu are antecedente penale și suferă de afecțiuni pulmonare și hepatice, în care sens se impune a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa.
Prin decizia penală nr. 492 din 23 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.I. pe care l-a obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiției. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, la zi, durata reținerii și arestării preventive.
În motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că sentința fondului este legală și temeinică sub toate aspectele, iar în ce privește individualizarea pedepsei s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 și 52 C. pen., la stabilirea cuantumului acesteia avându-se în vedere limitele prevăzute de lege (10-20 ani închisoare), gradul de pericol social al faptei, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală și persoana inculpatului, reținând, în concret, cantitatea mare de heroină traficată (cca. 100 gr.) și starea de pericol creată pentru sănătatea populației, crearea condițiilor pentru proliferarea consumului de droguri și dinamica deosebită a acestui gen de infracțiuni.
S-a mai arătat că instanța fondului a avut în vedere și persoana inculpatului, în vârstă de 50 de ani, cu o situație materială precară, familia dezorganizată, dar și faptul că până la vârsta respectivă nu a intrat în conflict cu legea penală, a avut un loc de muncă de unde a fost disponibilizat, a avut o bună comportare în comunitatea din care face parte, reținându-se în favoarea sa circumstanțe atenuante care au condus la stabilirea unei pedepse sub minimul special de 10 ani închisoare. S-a concluzionat că, față de considerentele arătate, nu se impune reducerea pedepsei aplicată de prima instanță, care a fost corect individualizată. Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul prevăzut de lege, recurs inculpatul S.I.
pe care a criticat-o pentru același motiv invocat și la judecată în calea de atac a apelului și anume severitatea pedepsei aplicată pe care o apreciază prea mare, solicitând reducerea acesteia prin acordarea unei mai mari eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa de prima instanță, motiv de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul declarat de inculpatul S.I. este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele de fond și apel au reținut o situație de fapt corectă confirmată de probele administrate în cauză, încadrând fapta comisă în textele de lege corespunzătoare pentru care i-a aplicat inculpatului o pedeapsă just individualizată.
Se constată că în procesul de individualizare a pedepsei instanțele au respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cărora le-a dat semnificația cuvenită, atât în ce privește fapta și pericolul social al acesteia, cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului. Urmare a acestui mod de a proceda, prima instanță a apreciat că față de toate datele ce țin de fapta comisă și persoana inculpatului în cauză se impune aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator, prin reținerea în favoarea acestuia de circumstanțe atenuante. La rândul său, cu o motivare amplă și convingătoare, instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe, căreia sub aspectul criticat, greșita individualizare a pedepsei, nu i se poate imputa nimic.
Întrucât, în urma verificărilor făcute, ca urmare a criticii formulate de inculpat nu se constată existența vreunui motiv care să ducă la casarea hotărârilor pronunțate, urmează a se constata că recursul declarat de acesta este nefondat și a fi respins ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii. PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 492 din 23 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 29 noiembrie 2005 la 16 august 2006. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 august 2006.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.