ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4824/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 553/ F din

4 mai 2006, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul S.I.

la:

- 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a) și alin.

(2) C. pen., cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C.

pen., în sensul că pe durata executării pedepsei inculpatului i-a fost interzis

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen.,

din pedeapsa de executat, s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de

la 29 noiembrie 2005, la zi.

În baza art. 17 alin. (1) și art. 18

din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de

94,170 grame heroină în amestec cu cofeină și griseofulvin.

S-a dispus distrugerea cantității de

droguri cu păstrarea contraprobelor și s-a constatat că diferența până la

94,960 grame a fost distrusă cu ocazia analizelor de laborator.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 13 milioane lei ROL, cu

titlu de cheltuieli judiciare, din car suma de un milion lei ROL, reprezentând

onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu, urmează a se avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 29 noiembrie 2005,

inculpatul S.I. a fost surprins de către organele de poliție având asupra sa

două pungulițe cu droguri (94,96 grame) pe care negociase să le vândă numitului

Sandu Constantin (denunțător), contra sumei de 30 milioane lei după ce, în

prealabil, a fost organizat un flagrant.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat apel inculpatul S.I. pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa

aplicată pe care a considerat-o prea severă, a cărei reducere a solicitat-o

prin reaprecierea criteriilor de individualizare, urmând a se avea în vedere

faptul că a fost sincer, nu are antecedente penale și suferă de afecțiuni

pulmonare și hepatice, în care sens se impune a se da o mai mare eficiență

circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa.

Prin decizia penală nr. 492 din 23

iunie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul S.I. pe care l-a obligat la plata sumei de 200

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează a se plăti din

fondul Ministerului Justiției.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus, la zi, durata reținerii și arestării preventive.

În motivarea acestei decizii, instanța

de apel a arătat că sentința fondului este legală și temeinică sub toate

aspectele, iar în ce privește individualizarea pedepsei s-a făcut o corectă

aplicare a dispozițiilor art. 72 și 52 C. pen., la stabilirea cuantumului

acesteia avându-se în vedere limitele prevăzute de lege (10-20 ani închisoare),

gradul de pericol social al faptei, împrejurările care agravează sau atenuează

răspunderea penală și persoana inculpatului, reținând, în concret, cantitatea

mare de heroină traficată (cca. 100 gr.) și starea de pericol creată pentru

sănătatea populației, crearea condițiilor pentru proliferarea consumului de

droguri și dinamica deosebită a acestui gen de infracțiuni.

S-a mai arătat că instanța fondului

a avut în vedere și persoana inculpatului, în vârstă de 50 de ani, cu o

situație materială precară, familia dezorganizată, dar și faptul că până la

vârsta respectivă nu a intrat în conflict cu legea penală, a avut un loc de

muncă de unde a fost disponibilizat, a avut o bună comportare în comunitatea din

care face parte, reținându-se în favoarea sa circumstanțe atenuante care au

condus la stabilirea unei pedepse sub minimul special de 10 ani închisoare.

S-a concluzionat că, față de

considerentele arătate, nu se impune reducerea pedepsei aplicată de prima

instanță, care a fost corect individualizată.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termenul prevăzut de lege, recurs inculpatul S.I. pe care a

criticat-o pentru același motiv invocat și la judecată în calea de atac a

apelului și anume severitatea pedepsei aplicată pe care o apreciază prea mare,

solicitând reducerea acesteia prin acordarea unei mai mari eficiență

circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa de prima instanță, motiv de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpatul S.I.

este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele de fond și apel au reținut o situație de

fapt corectă confirmată de probele administrate în cauză, încadrând fapta

comisă în textele de lege corespunzătoare pentru care i-a aplicat inculpatului

o pedeapsă just individualizată.

Se constată că în procesul de

individualizare a pedepsei instanțele au respectat criteriile prevăzute de art.

72 C. pen., cărora le-a dat semnificația cuvenită, atât în ce privește fapta și

pericolul social al acesteia, cât și datele ce caracterizează persoana

inculpatului.

Urmare a acestui mod de a proceda,

prima instanță a apreciat că față de toate datele ce țin de fapta comisă și

persoana inculpatului în cauză se impune aplicarea unei pedepse sub limita

minimă prevăzută de textul de lege incriminator, prin reținerea în favoarea

acestuia de circumstanțe atenuante.

La rândul său, cu o motivare amplă

și convingătoare, instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe, căreia

sub aspectul criticat, greșita individualizare a pedepsei, nu i se poate imputa

nimic.

Întrucât, în urma verificărilor

făcute, ca urmare a criticii formulate de inculpat nu se constată existența

vreunui motiv care să ducă la casarea hotărârilor pronunțate, urmează a se

constata că recursul declarat de acesta este nefondat și a fi respins ca atare

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune

potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva

deciziei penale nr. 492 din 23 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării

preventive de la 29 noiembrie 2005 la 16 august 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 220 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 100 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 august 2006.