ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 250/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 812 din 15 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II–a penală, a fost condamnat inculpatul S.F. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 67 alin. (3) C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului. S-a menținut starea de arest a inculpatului și, în baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei reținerea și arestarea preventivă de la 2 decembrie 2003 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cantității de 1,25 grame amestec de heroină și cofeină, ambalată și sigilată cu sigiliul M.I. nr. 50/09. S-a constatat că a fost consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,08 grame amestec heroină și cofeină. S-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 244.750.000 lei, consemnată la C.E.C. și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În baza autodenunțului făcut de martorul I.L.G., din care rezultă că la adresa din str. Popa Ștefan, locuiește o persoană cunoscută sub numele de F., care se ocupă de comercializarea drogurilor, organele de poliție la data de 2 decembrie 2003 au organizat prinderea în flagrant a acestuia, după verificarea informațiilor și supravegherea imobilului.

Pentru realizarea flagrantului a fost înmânată denunțătorului suma de 500.000 lei, în bancnote de 100.000 lei, înseriate așa cum rezultă din procesul verbal, după care, în jurul orei 14,00, s-au deplasat la adresa indicată. Denunțătorul a intrat în imobil și, după circa 5 minute, a ieșit la poartă, însoțit fiind de inculpat, după care a predat organelor de poliție cele două doze de heroină în amestec cu cofeină, cumpărate de la inculpat, iar organele de poliție au procedat la imobilizarea și percheziționarea acestuia. Asupra inculpatului s-au descoperit 32 doze de heroină și cofeină și suma de 500.000 lei în buzunarul pantalonilor. În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, respectiv trafic de droguri de mare risc.

Individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se că se impune reținerea de circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimului special. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul S.F., care o critică pentru nelegalitate sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei săvârșite de inculpat, întrucât el este doar consumator de droguri și nu traficant. Prin decizia penală nr. 713 din 6 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a I penală, a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat. Pentru a pronunța astfel, s-a reținut că prima instanță a stabilit corect, pe baza probelor administrate situația de fapt, făcând și o încadrare juridică corespunzătoare faptei iar la individualizarea pedepsei s-a dat semnificația cuvenită tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, critica vizând următoarele aspecte: 1. Hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de respingere a apelului. 2. Faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică. 3. Prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. Examinând recursul în raport de motivele invocate analizate prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 9, 17, 17 1 cât și din oficiu potrivit dispozițiilor alin. ultim al aceluiași articol, constată că recursul este nefondat. Primul motiv de recurs este nefondat întrucât motivarea instanței de apel nu se rezumă așa cum susține inculpatul într-o fază respectiv că: prima instanță a stabilit corect situația de fapt și că încadrarea juridică este corespunzătoare, ci expune întreaga situație de fapt reținută de instanța de fond.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este fondat, încadrarea juridică fiind corectă întrucât conduc fără nici o îndoială la concluzia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, procesul verbal de prindere în flagrant făcând dovada că suma folosită de denunțător pentru realizarea flagrantului a fost găsită asupra inculpatului. În sfârșit, nici cel de-al treilea motiv de nelegalitate nu este fondat, operațiunea de prindere în flagrant nefiind o „înscenare superficială” cum pretinde inculpatul. Săvârșirea infracțiunii a fost demonstrată cu autodenunțul și declarația martorului I.L.G., procesul verbal de înseriere a banilor, procesul verbal de percheziție, raportul de constatare tehnico – științifică, declarațiile martorilor asistenți coroborate cu declarațiile inculpatului care a încercat a acredita ideea că este doar consumator de droguri și că vânzarea dozelor către denunțător a fost o excepție.

Cum, examinând cauza din oficiu se constată că sunt motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.F. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 2 decembrie 2003 la 13 ianuarie 2005. Va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 713 din 6 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 2 decembrie 2003 la 13 ianuarie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2005.