ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3859/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 195 din 12

februarie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosarul nr. 1675/2003, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

a fost condamnat inculpatul A.A. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i s-a

interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza dispozițiilor art. 4 din

Legea nr. 143/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6

luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de

10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen.,

s-a menținut starea de arest și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de

la 4 februarie 2003 la 12 februarie 2004.

În temeiul art. 17 din Legea nr.

143/2000 s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 0,35 gr. heroină cu cofeină

rămasă din proba în litigiu după efectuarea analizelor de laborator.

În temeiul art. 17 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 1.000.000 lei obținută

din vânzarea drogurilor.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

În vederea organizării unui

flagrant-delict în noaptea de 3 februarie 2003, organele de poliție au fost

conduse de către cei trei denunțători, G.A.P., N.E.O. și C.C.A. la imobilul

situat în str. Mihai Eminescu, după ce au fost notate seriile bancnotelor

însumând 1.000.000 lei, aceștia au mers și au cumpărat 5 doze de heroină,

N.E.O. și C.C.A. 3 doze, iar G.A.P. 2 doze de heroină cu 200.000 lei bucata de

la un tânăr despre care s-a aflat ulterior că se numește A.A.

Ulterior, organele de poliție au

descins în imobilul situat în str. Mihai Eminescu, București.

Cu ocazia percheziției domiciliare a

fost găsit un pliculeț din folie transparentă ce conținea o pulbere maronie,

iar lângă una din sobele de teracotă ale imobilului au fost găsite,

împrăștiate, mai multe bancnote, ale căror serii corespund cu cele notate de

către organele de poliție înainte de organizarea flagrantului-delict și cu care

fuseseră cumpărate cele cinci doze de heroină mai sus amintite.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul A.A., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul

greșitei individualizări a pedepsei, în sensul că aceasta este prea severă.

A susținut că este doar consumator

de droguri și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr.

143/2000, întrucât l-a denunțat pe numitul Z.F., adevăratul distribuitor.

Prin decizia penală nr. 224 din 29

martie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică

soluția pronunțată de prima instanță.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul, solicitând admiterea, casarea hotărârilor atacate, și

rejudecând, reducerea pedepsei.

Verificând actele dosarului, Curtea

constată că recursul este nefondat.

Instanța de fond a reținut în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptei.

În raport de modalitatea de

săvârșire a faptei, de pericolul social al acesteia, de limitele de pedeapsă

prevăzute de lege, precum și de persoana inculpatului, instanța de fond a făcut

o justă individualizare a pedepsei aplicate în raport de dispozițiile art. 72

C. pen., în măsură să asigure atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 C.

pen., condamnând inculpatul la pedeapsa minimă prevăzută de lege.

În consecință, în cauză nu sunt

temeiuri care să justifice reducerea pedepsei, solicitarea inculpatului în

acest sens neputând fi primită.

Față de aceste considerente urmează,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fi respins

recursul declarat de inculpat, ca nefondat.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.A. împotriva deciziei penale nr. 224 din 29 martie

2004 a Curții de Apel București, secția II penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 4 februarie 2003 la 8 iulie

2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

iulie 2004.