ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3859/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 195 din 12 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 1675/2003, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul A.A. la pedeapsa de 10 ani închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 4 februarie 2003 la 12 februarie 2004. În temeiul art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 0,35 gr. heroină cu cofeină rămasă din proba în litigiu după efectuarea analizelor de laborator. În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 1.000.000 lei obținută din vânzarea drogurilor.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: În vederea organizării unui flagrant-delict în noaptea de 3 februarie 2003, organele de poliție au fost conduse de către cei trei denunțători, G.A.P., N.E.O. și C.C.A. la imobilul situat în str. Mihai Eminescu, după ce au fost notate seriile bancnotelor însumând 1.000.000 lei, aceștia au mers și au cumpărat 5 doze de heroină, N.E.O. și C.C.A. 3 doze, iar G.A.P. 2 doze de heroină cu 200.000 lei bucata de la un tânăr despre care s-a aflat ulterior că se numește A.A. Ulterior, organele de poliție au descins în imobilul situat în str. Mihai Eminescu, București.

Cu ocazia percheziției domiciliare a fost găsit un pliculeț din folie transparentă ce conținea o pulbere maronie, iar lângă una din sobele de teracotă ale imobilului au fost găsite, împrăștiate, mai multe bancnote, ale căror serii corespund cu cele notate de către organele de poliție înainte de organizarea flagrantului-delict și cu care fuseseră cumpărate cele cinci doze de heroină mai sus amintite. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A.A., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, în sensul că aceasta este prea severă. A susținut că este doar consumator de droguri și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât l-a denunțat pe numitul Z.F., adevăratul distribuitor.

Prin decizia penală nr. 224 din 29 martie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea, casarea hotărârilor atacate, și rejudecând, reducerea pedepsei. Verificând actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat. Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei.

În raport de modalitatea de săvârșire a faptei, de pericolul social al acesteia, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și de persoana inculpatului, instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., în măsură să asigure atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen., condamnând inculpatul la pedeapsa minimă prevăzută de lege. În consecință, în cauză nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei, solicitarea inculpatului în acest sens neputând fi primită. Față de aceste considerente urmează, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fi respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat. În baza art. 192 C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.A. împotriva deciziei penale nr. 224 din 29 martie 2004 a Curții de Apel București, secția II penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 4 februarie 2003 la 8 iulie 2004. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 iulie 2004.