ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 958/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 392 din 16

aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza

art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului,

din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., a fost

condamnat inculpatul M.G.D. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen., s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o perioadă de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului în baza art. 350 C. proc. pen., și conform art. 88 C. pen., s-a

dedus timpul prevenției de la 22 iunie 2002 la zi.

În baza art. 17 din Legea nr.

143/2000, combinat cu art. 118 lit. a) C. pen., s-a dispus confiscarea

cantității de 0,07 gr. heroină și 1,28 gr. substanță care conține heroină în

amestec cu cofeină, precum și a sumei de 300.000 lei provenită din vânzarea

cantității de 0,07 gr. heroină.

În baza art. 109 alin. (4) C. proc.

pen., și art. 444 C. proc. pen., s-a dispus restituirea sumei de 600.000 lei

către inculpat, sumă consemnată la C.E.C. prin recipisa nr. 422300/02/000764

din 26 iunie 2002.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.500.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

La data de 20 iunie 2002, organele

de poliție au înregistrat denunțul formulat de T.I., prin care acesta arată că

a fost consumator de droguri și își procura în mod constant heroină de la un

anume „G.”, care de altfel, i-a propus să se întâlnească în seara următoarei

zile.

În baza denunțului, lucrătorii de

poliție au procedat la marcarea criminalistică a sumei de 300.000 lei.

Conform înțelegerii, T.I. s-a

deplasat în str. A. Cârstea și s-a întâlnit cu numitul „G.”, căreia i-a cerut o

doză de heroină, iar acesta a urcat cu liftul la etajul 2 al blocului 33 B.

Martorul a sesizat că „G.” s-a

îndreptat spre cel de al doilea lift care nu funcționa și de deasupra lui a

luat un pachet. Cei doi s-au reîntâlnit la parter și în schimbul sumei de

300.000 lei ce erau marcați criminalistic, martorul a primit doza de heroină.

Lucrătorii de poliție, intrând în

scara blocului au depistat pe numitul „G.” în persoana inculpatului M.G.D. La

percheziția corporală sau găsit asupra acestuia 400.000 lei, din care 300.000

lei marcați.

La etajul 2, deasupra liftului care

nu funcționa au fost găsite în țiplă, un număr de 21 pungulițe care conțineau,

conform raportului de constatare tehnico-științifică, 1,28 gr. cofeină și

heroină.

Împotriva acestei decizii a declarat

apel inculpatul M.G.D. care a solicitat schimbarea încadrării juridice din art.

2 alin. (2) în art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Prin sentința penală nr. 418/ A din

22 iulie 2003, Curtea de Apel București a admis apelul inculpatului,

dispunându-se confiscarea unui gram de heroină, menținându-se celelalte

dispoziții.

Împotriva sentinței penale

sus-menționate, inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele formulate în

cererea introductivă.

Recursul declarat este nefondat.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului în concordanță cu probele administrate.

Încadrarea juridică dată faptei

este, de asemenea, corectă.

Totodată, se constată că nu sunt

temeiuri pentru reducerea pedepsei, fixată sub minimul special prevăzut de art.

2, alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Cum nu se constată nici motive care

se iau în considerare din oficiu, recursul este nefondat, urmând ca în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge ca atare.

Se va deduce din durata pedepsei

aplicate, timpul arestării preventive de la 22 iunie 2002 la 18 februarie 2004.

Totodată, urmează a-l

obliga pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei reprezentând

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.G.D. împotriva deciziei penale nr. 418 din 22 iulie

2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului perioada arestării preventive de la 22 iunie 2002 la 18 februarie

2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 februarie 2004.