ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6346/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 873 din 25 iunie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul penal nr. 3065/2004, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. a), b) și c) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.S.I. la o pedeapsă de 6 ani închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen., s-a computat prevenția de la 12 mai 2004 la 25 iunie 2004. S-a respins cererea inculpatului M.S., privind aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Conform art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat 0,37 gr. și respectiv 0,74 gr. heroină în amestec cu cofeină. S-a făcut aplicarea art. 65 C. pen., interzicând inculpatului pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 91 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în data de 12 mai 2004, în jurul orelor 19,30, în zona Complexului M. București, a fost surprins de către lucrătorii din cadrul B.C.C.O.A. – S 3, inculpatul M.S., în timp ce vindea denunțătorului G.I. 15 doze de heroină pentru suma de 3.000.000 lei, înseriată și tratată cu praf fluorescent de către organele de poliție.

În urma percheziției corporale efectuate asupra inculpatului au mai fost găsite 23 doze de heroină pe care le deținea în scopul vânzării. Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel de inculpatul M.S.I., solicitând reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000. Prin decizia penală nr. 616 din 20 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul penal nr. 2531/2004, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Instanța de apel a reținut că, au fost aplicate corect dispozițiile art. 72 C. pen., aplicându-se o pedeapsă aptă să realizeze scopul preventiv și educativ al sancțiunii. Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.S.I., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., respectiv faptul că s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. Înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, potrivit prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele: Ambele instanțe au reținut o stare de fapt corectă, confirmată de probele administrate în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească, iar încadrarea în drept, în infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, este legală. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile Părții generale a Codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte art. 52 C. pen., arată că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Din analiza textelor invocate rezultă cu necesitate respectarea principiului proporționalității dintre fapta săvârșită, gradul de pericol social concret al acesteia și pedeapsa aplicată. Procedând la stabilirea pedepsei, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului M.S.I., constând în aceea că a vândut 15 doze heroină și asupra căruia, în urma percheziției corporale au fost găsite circa 23 de doze heroină, prezintă un grad ridicat de pericol social. Avându-se însă în vedere atitudinea inculpatului în cursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, în mod judicios au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțe judiciare atenuante.

Pe cale de consecință pedeapsa aplicată de 6 ani închisoare răspunde scopului ei, așa cum prevede art. 52 C. pen., nefiind justificată o reducere a acesteia. Cât privește reținerea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2999, se constată că acestea nu pot fi incidente în speța analizată. Inculpatul M.S.I., nu a putut furniza organelor judiciare informații de natură a conduce în mod concret la identificarea altor persoane implicate în traficul de droguri. Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.S.I., menținând decizia atacată ca fiind legală și temeinică.

În temeiul art. 385 16 C. proc. pen., raportat la art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive a inculpatului de la 12 mai 2004 la 29 noiembrie 2004. Față de respingerea recursului în conformitate cu dispozițiile art. 192 C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se va include și onorariul avocatului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.S.I. împotriva deciziei penale nr. 616 din 20 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 12 mai 2004 la 29 noiembrie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 noiembrie 2004.