ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6346/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 873 din 25

iunie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în

dosarul penal nr. 3065/2004, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. a), b) și c) C. pen., a

condamnat pe inculpatul

M.S.I.

la

o pedeapsă de 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 71 și art. 64 C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen., s-a

computat prevenția de la 12 mai 2004 la 25 iunie 2004.

S-a respins cererea inculpatului

M.S., privind aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Conform art. 17 din Legea nr.

143/2000 s-a confiscat de la inculpat 0,37 gr. și respectiv 0,74 gr. heroină în

amestec cu cofeină.

S-a făcut aplicarea art. 65 C. pen.,

interzicând inculpatului pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei

principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 91 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, în data de 12 mai 2004, în jurul orelor 19,30, în zona

Complexului M. București, a fost surprins de către lucrătorii din cadrul

B.C.C.O.A. – S 3, inculpatul M.S., în timp ce vindea denunțătorului G.I. 15

doze de heroină pentru suma de 3.000.000 lei, înseriată și tratată cu praf

fluorescent de către organele de poliție.

În urma percheziției corporale

efectuate asupra inculpatului au mai fost găsite 23 doze de heroină pe care le deținea

în scopul vânzării.

Hotărârea primei instanțe a fost

atacată cu apel de inculpatul M.S.I., solicitând reducerea pedepsei și

aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Prin decizia penală nr. 616 din 20

august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în

dosarul penal nr. 2531/2004, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat.

Instanța de apel a reținut că, au

fost aplicate corect dispozițiile art. 72 C. pen., aplicându-se o pedeapsă aptă

să realizeze scopul preventiv și educativ al sancțiunii.

Împotriva acestor hotărâri, în

termen legal, a declarat recurs inculpatul M.S.I., care a invocat cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., respectiv faptul

că s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport de prevederile art.

72 C. pen.

Înalta Curte examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, potrivit prevederilor art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:

Ambele instanțe au

reținut o stare de fapt corectă, confirmată de probele administrate în faza de

urmărire penală și cercetare judecătorească, iar încadrarea în drept, în

infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, este legală.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile Părții generale

a Codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de

pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului, de împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte art. 52 C. pen.,

arată că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Din analiza textelor invocate

rezultă cu necesitate respectarea principiului proporționalității dintre fapta

săvârșită, gradul de pericol social concret al acesteia și pedeapsa aplicată.

Procedând la stabilirea pedepsei,

instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului M.S.I., constând în aceea că

a vândut 15 doze heroină și asupra căruia, în urma percheziției corporale au

fost găsite circa 23 de doze heroină, prezintă un grad ridicat de pericol

social.

Avându-se însă în vedere atitudinea

inculpatului în cursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, în mod

judicios au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțe judiciare

atenuante.

Pe cale de consecință pedeapsa

aplicată de 6 ani închisoare răspunde scopului ei, așa cum prevede art. 52 C.

pen., nefiind justificată o reducere a acesteia.

Cât privește reținerea dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 143/2999, se constată că acestea nu pot fi incidente în

speța analizată.

Inculpatul M.S.I., nu a putut

furniza organelor judiciare informații de natură a conduce în mod concret la

identificarea altor persoane implicate în traficul de droguri.

Față de cele menționate mai sus,

Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul

M.S.I., menținând decizia atacată ca fiind legală și temeinică.

În temeiul art. 385

16

C.

proc. pen., raportat la art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa

aplicată timpul arestării preventive a inculpatului de la 12 mai 2004 la 29

noiembrie 2004.

Față de respingerea recursului în

conformitate cu dispozițiile art. 192 C. proc. pen., inculpatul va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se va include și onorariul

avocatului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.S.I. împotriva deciziei penale nr. 616 din 20 august

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 12 mai 2004 la 29 noiembrie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 noiembrie 2004.