ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1272/2005

Asupra recursului de față;

Potrivit lucrărilor

dosarului se constată că:

Prin sentința penală nr.

1343 din 21 octombrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, în baza art.

334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșită de

inculpatul B.F. din art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat

pe inculpat la 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat

la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a),

raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit

pedepsele aplicate urmând ca inculpatul B.F. să execute pedeapsa cea mai grea

de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpatului și a dedus prevenția de la 16 iulie 2003 la 21 octombrie 2004.

A constatat consumată în

procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,04 grame heroină.

A dispus restituirea către

inculpat a sumei de 840.000 lei.

A obligat inculpatul la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că, în data de 16 iulie 2003, inculpatul

în timp ce se afla în fața blocului Z 17 situat în București, a vândut o doză

de heroină martorului F.C. în schimbul sumei de 200.000 lei.

După săvârșirea faptei

inculpatul a fost reținut de organele de poliție, iar în urma unei percheziții

corporale asupra acestuia s-au găsit cele două bancnote de câte 100.000 lei

primite de martorul F.C., bancnote care fuseseră inscripționate cu cerneală

fluorescentă.

Atât inculpatul cât și

martorul asistent T.I. au confirmat faptul că bancnotele care compuneau suma de

1.000.000 lei, găsită asupra inculpatului au fost observate cu lampa cu

ultraviolete, la două dintre acestea fiind vizibilă inscripționarea.

Fapta și vinovăția

inculpatului au fost probate cu: procesul verbal de depistare, procesul verbal

de percheziție corporală și domiciliară, înscrisuri medicale, proces verbal de

identificare a inculpatului, declarațiile martorilor T.I., F.C., I.F. și B.N.,

raport de constatare tehnico-științifică și fișa de cazier.

La individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute de art.

72 C. pen., respectiv gradul de pericol social și modalitatea concretă de

săvârșire a faptelor, precum și persoana inculpatului care a avut o atitudine

nesinceră pe parcursul procesului penal, este recidivist manifestând

perseverență infracțională și are un grad de instruire redus.

Împotriva sentinței penale a

formulat apel B.F., criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei, al cărui

cuantum îl consideră prea mare în raport de circumstanțele reale ale faptei și

circumstanțele sale personale.

Curtea de Apel București,

secția I penală prin decizia penală nr. 1007 din 23 decembrie 2004, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.F. împotriva sentinței penale nr.

1343 din 21 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală.

S-a menținut starea de arest

și s-a dedus prevenția de la 16 iulie 2004 la zi.

Nemulțumit și de această

hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, reluând motivul

invocat în apel, respectiv solicitând reducerea pedepsei, prin acordare și de

circumstanțe atenuante.

Recursul este nefondat.

Probatoriul cauzei fiind

reexaminat în raport de critica adusă dar și din oficiu se constată că, atât

împrejurările concrete în care s-au comis faptele penale, deosebit de grave și

temeinic reținute în sarcina inculpatului recurent (cumpărarea în scop de

revânzare, precum și pentru consum propriu de heroină), precum și datele

personale ale acestuia, ce este recidivist, nu justifică acordarea de

circumstanțe atenuante.

Pedepsele aplicate, precum

și rezultanta de 14 ani închisoare ce nu cuprinde nici un spor de sancțiune

(deși era posibil dar nu era obligatoriu) nu pot fi socotite excesive, ci în

limitele legale și corect individualizate prin respectarea cerințelor art. 72

și art. 52 C. pen.

Ca atare, recursul

inculpatului va fi respins, ca nefondat, și menținută hotărârea atacată ca

temeinică și legală, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica dispozițiile

art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva deciziei penale nr. 1007 din 23

decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Menține starea de arest și

deduce prevenția de la 16 iulie 2003 la zi.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma

de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 februarie 2005.