ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1272/2005

Asupra recursului de față; Potrivit lucrărilor dosarului se constată că: Prin sentința penală nr. 1343 din 21 octombrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul B.F. din art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul B.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 16 iulie 2003 la 21 octombrie 2004. A constatat consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,04 grame heroină. A dispus restituirea către inculpat a sumei de 840.000 lei. A obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în data de 16 iulie 2003, inculpatul în timp ce se afla în fața blocului Z 17 situat în București, a vândut o doză de heroină martorului F.C.

în schimbul sumei de 200.000 lei. După săvârșirea faptei inculpatul a fost reținut de organele de poliție, iar în urma unei percheziții corporale asupra acestuia s-au găsit cele două bancnote de câte 100.000 lei primite de martorul F.C., bancnote care fuseseră inscripționate cu cerneală fluorescentă. Atât inculpatul cât și martorul asistent T.I. au confirmat faptul că bancnotele care compuneau suma de 1.000.000 lei, găsită asupra inculpatului au fost observate cu lampa cu ultraviolete, la două dintre acestea fiind vizibilă inscripționarea. Fapta și vinovăția inculpatului au fost probate cu: procesul verbal de depistare, procesul verbal de percheziție corporală și domiciliară, înscrisuri medicale, proces verbal de identificare a inculpatului, declarațiile martorilor T.I., F.C., I.F.

și B.N., raport de constatare tehnico-științifică și fișa de cazier. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, precum și persoana inculpatului care a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, este recidivist manifestând perseverență infracțională și are un grad de instruire redus. Împotriva sentinței penale a formulat apel B.F., criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei, al cărui cuantum îl consideră prea mare în raport de circumstanțele reale ale faptei și circumstanțele sale personale. Curtea de Apel București, secția I penală prin decizia penală nr. 1007 din 23 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.F.

împotriva sentinței penale nr. 1343 din 21 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală. S-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția de la 16 iulie 2004 la zi. Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, reluând motivul invocat în apel, respectiv solicitând reducerea pedepsei, prin acordare și de circumstanțe atenuante. Recursul este nefondat. Probatoriul cauzei fiind reexaminat în raport de critica adusă dar și din oficiu se constată că, atât împrejurările concrete în care s-au comis faptele penale, deosebit de grave și temeinic reținute în sarcina inculpatului recurent (cumpărarea în scop de revânzare, precum și pentru consum propriu de heroină), precum și datele personale ale acestuia, ce este recidivist, nu justifică acordarea de circumstanțe atenuante.

Pedepsele aplicate, precum și rezultanta de 14 ani închisoare ce nu cuprinde nici un spor de sancțiune (deși era posibil dar nu era obligatoriu) nu pot fi socotite excesive, ci în limitele legale și corect individualizate prin respectarea cerințelor art. 72 și art. 52 C. pen. Ca atare, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, și menținută hotărârea atacată ca temeinică și legală, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica dispozițiile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva deciziei penale nr. 1007 din 23 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Menține starea de arest și deduce prevenția de la 16 iulie 2003 la zi. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2005.