ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6790/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1198

din 27 septembrie 2004, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul

M.M.M.;

- în baza art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 16 din

Legea nr. 143/2000, la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- în baza art. 4 din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr.

143/2000, la un an și 6 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 6 ani închisoare și

3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu

aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

A menținut liberarea

condiționată pentru restul de 318 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 1107/2002 a Judecătoriei Tulcea.

Au fost deduse reținerea și

arestarea preventivă de la 11 noiembrie 2003 la zi, menținând măsura privativă

de libertate.

S-a dispus confiscarea

cantității de 1,070 grame heroină cu cofeină.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat și onorariu apărător din oficiu.

Instanța a reținut, în fapt,

că, la data de 11 noiembrie 2003, pe baza informațiilor potrivit cărora

inculpatul M.M.M. din București, se ocupă de comercializarea drogurilor,

organul de urmărire penală a efectuat o percheziție la domiciliul acestuia.

În momentul pătrunderii

lucrătorilor de poliție și a procurorului în apartament, inculpatul a aruncat

pe fereastră o revistă, de pe care s-a împrăștiat pe birou o substanță de

culoare maronie.

Fiind recuperată revista,

s-a găsit pe aceasta substanța maronie precum și o punguță din plastic

conținând aceeași substanță.

În dormitorul inculpatului,

pe birou, au mai fost găsite alte 6 punguțe din material plastic cu același

conținut, iar în sertarele bibliotecii un plic cu sare de lămâie, o seringă

hipodermică și o fiolă din sticlă, spartă.

Raportul de constatare

tehnico-științifică a relevat că substanța maronie, în greutate totală de 1,15

grame, este heroină în amestec cu cofeină.

În timpul percheziției, la

locuința inculpatului a venit martorul M.G.A., care a declarat că intenționa să

cumpere o doză heroină cu suma de 250.000 lei.

Inculpatul a recunoscut în

cursul urmăririi penale că heroina găsită la domiciliul său îi aparține, că a

procurat-o de la numitul N.N. și urma să o porționeze în doze pentru a o vinde

consumatorilor de droguri.

În cursul judecății

inculpatul a revenit parțial, recunoscând că este doar consumator de droguri,

iar în ceea ce privește prezența martorului M.G.A. la domiciliul său, a arătat

că obișnuia să consume heroină împreună cu acesta, oferindu-i dozele necesare.

În favoarea inculpatului au

fost reținute prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, în considerarea

informațiilor oferite de acesta cu privire la persoana numitului N.N., de la

care se aproviziona cu heroină.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru greșita individualizare a

pedepsei, prin neluarea în considerare a împrejurărilor care pot constitui

circumstanțe reale și personale.

Prin decizia penală nr. 773

din 18 octombrie 2004, Curtea de Apel București a respins apelul inculpatului

ca nefondat, constatând că pedeapsa a fost corect individualizată.

Decizia penală

sus-menționată a fost atacată de către inculpat cu recurs, invocând cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.,

respectiv greșita individualizare a pedepsei, care se impune să fie redusă.

Verificând hotărârea atacată

pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Situația de fapt a fost

corect reținută, rezultând fără echivoc din materialul probator, respectiv

procesul-verbal de percheziție, raportul de constatare tehnico-științifică,

declarația martorului M.G.A., coroborate cu declarațiile inculpatului.

Încadrarea juridică este

legală.

Împrejurările de fapt

constatate, respectiv surprinderea inculpatului în timp ce porționa heroina

procurată „en gros” în doze pentru vânzare, cantitatea relativ însemnată

aprovizionată, identificarea la domiciliul său a unui cumpărător, relevă

săvârșirea de către inculpatul M.M.M. în unele modalități normative și a

infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

De altfel, atât prin

declarațiile date procurorului cât și instanței, când a fost audiat în

procedura arestării preventive, inculpatul a recunoscut procurarea heroinei în

scop de trafic, furnizând detalii în privința sursei de aprovizionare și a

aranjamentului financiar, din care câștigau toți cei implicați.

La stabilirea pedepsei

pentru fiecare dintre infracțiunile deduse judecății, precum și la aplicarea

celei rezultante au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv dispozițiile legale referitoare la

concursul între cauzele de agravare și cele de atenuare.

S-a ținut seama, astfel, de

gradul ridicat de pericol social, generic și concret, al infracțiunilor

săvârșite, de statutul de recidivist al inculpatului, liberat condiționat din

executarea unei pedepse de 3 ani închisoare pentru furt, cu un rest neexecutat

de 318 zile, precum și de cauza de reducere a limitelor legale ale pedepselor

în baza art. 16 din Legea nr. 143/2000, a cărei incidență nu poate fi pusă în

discuție în lipsa apelului și recursului procurorului.

Pedeapsa de executat, astfel

cum a fost aplicată, asigură realizarea funcțiilor de constrângere și reeducare

ale sancțiunii precum și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni,

nefiind întemeiată cererea de reducere a acesteia.

Neconstatând din examinarea

hotărârilor nici existența vreunuia dintre cazurile de casare care se iau în

considerare din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

recursul inculpatului M.M.M. urmează să fie respins ca nefondat.

Din pedeapsa aplicată se va

deduce timpul arestării preventive de la 11 noiembrie 2003 la 15 decembrie

2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.M.M. împotriva deciziei penale nr. 773 din 18

octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 11 noiembrie 2003 la 15

decembrie 2004.

Obligă pe recurent să

plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 decembrie 2004.