ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6742/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 205 din 17 februarie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, l-a condamnat pe inculpatul P.R. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în modalitățile vânzării și deținerii spre vânzare, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 și urm. C. pen., art. 74 lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de 0,47 grame heroină. S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 9 mai 2003 la 7 iulie 2003. În baza art. 191 C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 3.000.000 lei, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției. S-a reținut că la datele de 8 mai 2003 și 9 mai 2003, inculpatul a vândut martorului M.A.F. cantitatea de 0,13 grame heroină, deținând în vederea vânzării alte 11 doze în cantitate de 0,52 gr. heroină. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 298 din 27 aprilie 2004, a admis apelul inculpatului, a desființat parțial sentința instanței de fond și a redus pedeapsa aplicată la 3 ani închisoare. În baza art. 81 și art. 110 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

Instanța de control judiciar a apreciat că în cauză s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei aplicate, aceasta fiind prea mare în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., motiv pentru care a redus-o la 3 ani închisoare. Întrucât inculpatul nu are antecedente penale, a avut o atitudine procesuală corespunzătoare, instanța de apel a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, dispunând suspendarea condiționată. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei și a modalității de executare a acesteia. S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere în condițiile art. 110 1 C. pen.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă ficate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pentru a-și putea îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite, în vederea realizării scopului său, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Sub aceste aspecte, Curtea constată că, prin cuantumul stabilit, pedeapsa aplicată de instanța de apel satisface cerințele unei juste individualizări. Inculpatul P.R. nu avea decât 15 ani și 8 luni la data săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost condamnat, astfel că reprezentarea pericolului social pe care l-a avut el despre activitatea ilegală pe care o desfășura trebuie cenzurată prin prisma posibilității reale pe care vârsta și instrucția sa le oferă. Pe de altă parte, inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând faptele ce i-au fost reținute în sarcină. Pentru aceste motive, Curtea urmează să mențină cuantumul de 3 ani închisoare al pedepsei, astfel cum a fost stabilit de instanța de apel.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea constată că suspendarea condiționată a acesteia nu corespunde criteriilor unei juste individualizări și nici realizării scopului preventiv-coercitiv al sancțiunii penale, conform art. 72 și art. 52 C. pen. Inculpatul P.R. a mai comercializat heroină și anterior datelor la care a fost depistat de organele de poliție, din declarația martorului M.A.F. rezultând că a mai cumpărat cel puțin de șapte ori heroină de la acesta. Inculpatul folosea banii astfel obținuți pentru a-i cheltui în discotecă, el abandonând școala după absolvirea a patru clase și neavând nici o ocupație. Din datele furnizate de expertiza medico-legală psihiatrică și ancheta socială efectuate în cauză rezultă că inculpatul este lipsit de supraveghere familială, prezentând tulburări de conduită prin deficit instructiv-educativ.

Pentru aceste considerente, Curtea apreciază ca necesară instituirea unei supravegheri a minorului prin serviciul de supraveghere și reintegrare socială și stabilirea pentru acesta a unor obligații pe care să le respecte pe timpul termenului de încercare ce se va dispune; în acest fel, se va asigura posibilitatea unei eficiente și reale reintegrări sociale a inculpatului minor și reeducarea sa în spiritul respectului pentru valorile sociale încălcate. În consecință, Curtea urmează să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și să caseze hotărârile pronunțate numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

În baza dispozițiilor art. 86 3 C. pen., se va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.R., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și urm. C. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen., stabilindu-se un termen de încercare de 5 ani.

În perioada termenului de încercare, inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 lit. a), b), c) și d) C. pen., precum și obligațiilor prevăzute de art. 86 3 alin. (2) lit. a) și b) C. pen., după cum urmează: - să se prezinte în prima zi de miercuri a fiecărei luni calendaristice la judecătorul desemnat cu supravegherea lui; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; - să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare; - să nu schimbe domiciliul sau reședința avută ori să nu depășească limita teritorială a acestora decât în condițiile fixate de instanță.

Supravegherea inculpatului va fi încredințată serviciului de reintegrare socială și supraveghere de pe lângă Tribunalul București. Inculpatului i se va atrage atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., privind consecințele săvârșirii unei infracțiuni în cursul termenului de încercare și a nerespectării obligațiilor civile. Curtea constată că inculpatul a fost arestat preventiv de la 9 mai 2003 la 7 iulie 2003. Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Conform dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva deciziei penale nr. 298 din 27 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul P.R. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 205 din 17 februarie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei. În baza dispozițiilor art. 86 3 C. pen., dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 99 și următoarele din același cod, cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 5 ani. În perioada termenului de încercare, inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 lit. a), b), c) și d) C. pen., precum și obligațiilor prevăzute de art. 86 3 alin. (3) lit. a) și b) C. pen. Încredințează supravegherea inculpatului serviciului de reintegrare socială și supraveghere de pe lângă Tribunalul București. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. Constată că inculpatul a fost arestat preventiv de la 9 mai 2003 la 7 iulie 2003. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 189 alin. (1) din același cod, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2004.